Training la Tirana

La Tirana am fost de două ori, da’ prima tură cu Cindre o fost aia de care trebe să vă zic. Treabă românească, cum ar veni.

Am plecat cu Malevu’ de la Budapesta, poporul albanez neavând legături directe cu poporul român, decât prin intermediari. N-ar fi avut Cindre chef de mine, da’ l-o încălţat Ani, şefa noastră de atunci, bă, ia-l p-ăsta cu tine (adică pe mine) şi arată-i ce şi cum cu treiningurile. În plus, nevastă-sa era gravidă, dacă meream io în locul lui, apuca să fie acasă pe când năştea nevasta, plus că avea mai mult timp de stat p’acasă dup-aia, că puteam mere şi io singur, nu tot el pe drumuri. Deci avea interes direct.

Înainte de orice tre’ să vă zic că ăstalalt Călin, Cindre, cum porneşte avionul, cum îl ia somnul instant, mai ales cu alea de la Carpatair, Saab-urile alea meseriaşe, Saab 2000. Adevărul e că la cum zumzăie elicele alea...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Trainer (tehnic) cu ochii larg deschişi spre lucrurile mari şi mici, cu credinţa de nezdruncinat că a dărui este o obligaţie, nu un privilegiu. A, da, pentru cei care se mai miră încă de ce nu îl văd pe Moş Crăciun: vine, da' vine călare pe un covor zburător, nu pe o sanie trasă de reni.