Când am plecat în Madeira, m-au încercat două regrete: primul că nu am familia cu mine, al doilea că mi-am uitat costumul de baie acasă. Am tot stat pe gânduri dacă să îmi cumpăr unul pe fugă, dar până la urmă am renunţat. Şi am pornit spre Porto Santo alungând gândul că voi sălta precum o graţie plinuţă în valurile oceanului.

Am avut dreptate, ziua s-a anunţat vântoasă încă de la bordul feribotului. Cât am stat în port, am făcut poze, am plâns răsăritul care era mult mai spectaculos dincolo de port şi n-am avut nicio clipă emoţii că voi avea rău de mare. N-am avut niciodată rău de mare. Până atunci.

Am ieşit apoi în larg. Încet, legănat, pe valurile stârnite de vânt. Am privit aeroportul din depărtare, apoi am luat micul dejun la bordul luxos, am savurat un ceai, am stat la discuţii. Două fete deja palide s-au precipitat spre punte. În câteva momente, am simţit şi eu că ceva e în ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.