9 zile la Lisabona (8) – Palatele din Sintra şi capătul lumii

9 zile la Lisabona (8) – Palatele din Sintra şi capătul lumii

Încheiam episodul trecut spunându-ţi că primul loc pe care am vrut să-l vedem în Sintra a fost Quinta da Regaleira. Dar a doua zi nu am mai amânat vizita la Palatul Pena, am oprit la Muzeul Jucăriilor, am dat o fugă până la Cabo da Roca şi culmea, spre seară, am făcut o scanare rapidă şi a Palatului Naţional din Sintra, reşedinţa de vară a familiilor regale. Nu ştiu nici eu cum au încăput toate într-o zi, dar hai să recapitulăm împreună.

“Fără Palatul Pena, Munţii Sintra nu ar fi ceea ce sunt”

Dimineaţa ne întâmpină cu soare şi cer senin, bucurie mare pe noi, ştiind că avem în faţă o zi cu multă plimbare şi cu privelişti ce s-ar decolora mult într-o zi întunecată sau ploioasă. Poate să îţi explice Ina cum e, aici. Luăm un mic dejun în salonul cochet al pensiunii şi ne pregătim de ziua lungă pe care o avem în faţă.

Staţia autobuzului care ne va duce la Pena este chiar în faţa gării, deci foarte aproape de cazarea noastră, aşa că nu pierdem prea mult timp şi urcăm pe drumuri virajate spre castelele ce supraveghează oraşul Sintra, de la înălţime: Palatul Pena şi Castelul Maurilor.

Palatul Pena_05622
Palatul Pena
Palatul Pena_05579
Castelul Maurilor

Găsim Palatul Pena în toată splendoarea sa, scăldat în soarele dimineţii, profilându-se pe un cer atât de albastru încât aproape că ne dor ochii de la atâta culoare şi contraste. Vizităm interiorul decorat cu multe piese asupra cărora ne-ar fi plăcut să mai zăbovim, dacă cea mică nu ar fi tras de noi de parcă ne-ar fi urmărit un monstru. Admirăm panorama de la înălţimea diverselor turnuri şi balcoane şi suntem de acord că ceea ce vedem, cel puţin la exterior, este unic şi îndrăzneţ, diferit faţă de ceea ce ne-am obişnuit să vedem la un palat. Palatul Pena este greu de descris. O face Saramago în cartea sa, Călătorie în Portugalia, atât de bine încât nu mă pot abţine să nu reproduc mai jos un fragment:

“A explica Palatul Pena e o aventură în care călătorul nu se va încumeta. Nu e lucru uşor să-l vezi, să suporţi şocul acestei încâlceli de stiluri, să treci în zece paşi de la gotic la manuelin, de la mudejar la neoclasic, şi de la toate acestea la invenţii fără cap şi fără coadă. Dar ceea ce nu se poate nega este că, văzut de departe, palatul prezintă o aparenţă de unitate arhitectonică neobişnuită care probabil îi vine mai degrabă din desăvârşita sa integrare în peisaj decât din relaţia propriilor sale mase între ele. Element cu element, Pena este demonstraţia aberantă a fanteziilor care nu s-au preocupat nicidecum de afinităţi sau contradicţii estetice. (…)
Şi totuşi e adevărat că fără Palatul Pena, Munţii Sintra nu ar fi ceea ce sunt. A-l şterge din peisaj, a-l elimina pur şi simplu, ca într-o fotografie care înregistrează acele înălţimi, ar fi o alterare profundă a ceea ce este de-acum parte din natură, Palatul apare ca o înflorire specială a înseşi masei stâncoase care îl suportă.”

Despre Pena a scris şi Ghiocel(a), poţi afla mai multe detalii aici, cât timp ne odihnim noi la soare, cu un ceai în faţă, studiind detaliile palatului. Momentul plăcut durează până când un grup agitat de turişti se interpune între noi şi privelişte, poluând fonic atmosfera ce era până atunci liniştită, zâmbind la camere şi stând mai mult cu spatele la palat decât cu faţa, de dragul pozelor. Ne strângem aşadar şi noi bagajele şi pornim către staţia de autobuz, pentru a coborî înapoi spre centru.

Scurtă plimbare prin Sintra

În oraş ne împărţim în două tabere: eu cu Petra intrăm în Muzeul Jucăriilor, în timp ce Alex face o plimbare prin jur şi ne cumpără ceva de mâncat la botul calului. Muzeul Jucăriilor are o colecţie impresionantă de jucării vechi, iar soldăţeii, maşinuţele şi motocicletele sunt într-un număr cu adevărat impresionant. Ştiu sigur că toţi cei din generaţia mea, mai ales de sex masculin, ar crăpa de invidie la vederea unei astfel de desfăşurări de armate. Colecţia este completată cu păpuşi de lemn sau figurine vechi din personajele Disney. Amenajarea este clasică, în vitrine, fără elemente de interactivitate. Nu ne pare totuşi rău de vizită şi reuşim să-l parcurgem destul de repede, asta pentru că vrem să prindem autobuzul către următoarea staţie: Cabo da Roca. Dar până la autobuz iată ce a văzut şi Alex prin oraş:

Sintra_05639

Un altfel de capăt al lumii

Pentru a ajunge la Cabo da Roca, autobuzul parcurge şosele înguste, punând în dificultate maşinile care vin din sens opus. Pe alocuri avem chiar senzaţia că nu va încăpea nici singur pe drum, dar trecem mai departe şi ajungem în cel din urmă la cel mai vestic punct al Europei.
Despre Cabo da Roca ţi-a povestit şi Anca, aşa că nu mă voi lungi la vorbe şi te voi lăsa să priveşti şi tu frumuseţea ţărmului, prin ochii noştri.

Cabo da Roca_05744
Cabo da Roca

În viteză prin Palatul Naţional din Sintra

Ne întoarcem acum în Sintra fără alte mari planuri pentru seară. Am vrea doar să ne mai plimbăm pe străzi, să mâncăm ceva bun şi să ne retragem la culcare. Dar pe ultima sută de metri, privind la Palatul Naţional, LumeaMică vine cu ideea să intrăm şi acolo. Ne uităm unii la alţii cu îndoială, teoretic nu mai avem decât cel mult 45 de minute la dispoziţie dar zicem “de ce nu?” şi intrăm. Nu apucăm să facem decât o vizită în grabă, din cauza asta nici nu mai ţin minte mare lucru, bine că avem câteva fotografii (şi apropo, ai mai multe detalii în articolul Ghiocelei, atât despre Castelul Maurilor cât şi despre Palatul Regal aici).

Sintra_05655
Palatul Naţional din Sintra

Obosiţi după aşa o zi lungă, pornim încet în căutarea unui restaurant bun şi îl găsim, din fericire, destul de aproape de cazare (vezi aici detalii). Seara se lasă peste Sintra, aerul începe să pişte, în lipsa razelor de soare, fumul se ridică peste palate, vile şi păduri. Privim puţin către apus apoi ne luăm oficial la revedere de la Sintra, cu regret că nu am avut timp să vedem şi Monserrate sau alte câteva alte locuri pentru care ne vom găsi timp, poate, altădată.

Sintra_05883
Sintra
Sintra_05892
Sintra
Sintra_05906
Sintra

Mâine ne întoarcem în Lisabona, pentru o ultimă zi.

Episodul următor

Episodul anterior

Informaţii utile
Preţuri şi orare aici

Harta Sintra

Vizualizare hartă mărită

Harta Cabo da Roca

Vizualizare hartă mărită

Vizita la Lisabona a fost susţinută de TAP Portugal România şi Biroul de turism al Lisabonei şi  face parte din proiectul Destinaţile copiilor
Fotografiile au fost făcute cu un NEX-6 de la Sony Romania.
Ca de obicei, opiniile, „condeiul”, talentul foto şi copilul ne aparţin :) .

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care a călătorit cât de mult a putut împreună, practicând un turism responsabil. Roxana este pasionată de artă și desen, Alex de fotografie și gastronomie. Petra, pe care o vei regăsi mai mult copil între paginile acestui blog, a devenit între timp adult și a pornit pe propriile căi în viață.