Funchal, lumea de dincolo de oglindă

Îmi amintesc un interviu cu o bătrână care a locuit toată viaţa în Curral das Freiras” ne povesteşte ghidul nostru în timp ce încercăm să desluşim aşezarea ascunsă în valea adâncă, acoperită de nori. „Spunea că nu a plecat niciodată de acolo şi că nu a văzut capitala Madeirei, Funchal, decât prin oglinda pe care i-a adus-o la un moment dat fiul ei”.

Mă bucur că am ocazia să mă aflu în Madeira şi că am trecut dincolo de ecranul televizorului sau de paginile unei reviste, mă bucur chiar şi de norii şi de ploaia măruntă ce a început să stropească vegetaţia abundentă şi obiectivul aparatului foto, mă bucur de aerul proaspăt şi de toate frumuseţile ce mi s-au arătat în ultimele zile.

Mă bucur că, într-o zi de octombrie, am aterizat la Funchal. O aterizare puţin zbuciumată, datorită curenţilor de aer, dar nu atât de periculoasă pe cât încercau prietenii mei să mă convingă că este. Aeroportul din Funchal a avut cândva o pistă de 1600-1800 de metri, făcând aterizările cu adevărat dificile, dar în prezent lungimea acesteia e aproape dublă şi e susţinută de 180 de piloni deasupra mării. O privelişte inedită!

E al doilea loc în care am fost până acum, după Marrakech, în care te dai jos din avion, treci pe trecerea de pietoni şi… ai ajuns! Pista nu e doar scurtă ci şi foarte îngustă, avionul te lasă la scară. Bonus: apar curcubee peste aeroport, după cum ai putut vedea deja aici.

După ce am aterizat în Funchal, mi-am liniştit stomacul şi am alungat păcănelile din urechi, am putut să mă concentrez la peisaj. Ţi-am mai spus şi îţi repet, ca să nu mă acuzi că nu te-am prevenit: dacă nu te îndrăgosteşti în primele secunde, că eşti mai sceptic de felul tău, în următoarele minute sigur îţi sună un cântec suav de sirene în minte şi gata, ai căzut în mrejele Madeirei. Insula m-a vrăjit cu relieful, vegetaţia, aerul şi culorile ei. Forme fascinante, drumuri şerpuitoare, case albe sau în culori deschise agăţate pe pante imposibile, plantaţii pe culmi abrupte, palmieri şi cele mai frumoase sau exotice flori, copaci rotunzi decoraţi cu petale enorme, roşii, de parcă ar fi fost brazi de crăciun, nori fotogenici şi apusuri roz, frumoasa şi eleganta plajă neagră şi apa albastră a oceanului, grădini din care nu ai mai vrea să pleci, banane mici şi parfumate atârnând greu, o diversitate de fructe sau delicatese culinare în culori ispititoare şi arome de nerezistat. Ce să mai zic, în Madeira Universul chiar complotează pentru a-ţi împlini cele mai năstruşnice fantezii vizuale.

În timp ce alergam cu microbuzul pe curbele insulei îmi venea mereu să strig: stop here/opriţi aici! Dar, din respect pentru timpul tuturor – aş fi făcut prea des poze – am tăcut şi am scâncit în mine, clipind precum declanşatorul şi păstrând sub gene imagini pe care, din păcate, nu pot să le împărtăşesc acum cu tine.

Există mai multe lucruri pe care să le faci sau locuri pe care să le vezi în Funchal, ca să revin de unde am plecat, dar îţi voi spune favoritele mele şi ceea ce am încercat deja:

Să te dai cu sania pe asfaltul lucios!

Deşi poate să pară înspăimântător, acesta este un mijloc vechi de transport rapid, folosit de localnicii care se grăbeau să ajungă în port, să vândă sau să cumpere. Aşa că, tradiţia având venerabila vârstă de 200 de ani, am încredere că ştiu ei gondolierii ce fac. Gondolieri? Pardon, se cheamă carreiros (cărăuşi), sunt îmbrăcaţi în ţinute albe şi gonesc cu tine la vale, pe sanie sau pe lângă sanie, alunecând pe asfaltul lucios, luând curbe strânse şi întrecându-se cu maşinile alături de care împart banda îngustă. Iar când ai senzaţia că vor pierde direcţia şi te vei trezi alunecând cu spatele la drum, nu te speria, este probabil doar o manevră de reglare a traiectoriei. Un paparazzo îţi imortalizează figura încântată sau… îngrozită, iar cu 10 euro vei putea să cumperi un frumos pliant care te aşteaptă deja la sosire, cu poza ta şi un CD cu muzică. Aşa că ar fi bine să zâmbeşti când o iei la vale, nu de alta, dar sigur vei avea o amintire plăcută.

Vezi si o secvenţă scurtă video:

 

Ca să ajungi pe Monte, dealul de pe care îţi dai drumul la vale cu sania, cel mai uşor e să iei telecabina, una dintre cele mai lungi plimbări pe care le-am făcut într-un astfel de mijloc de transport, oferindu-mi timp suficient pentru a admira oraşul şi portul de sus. Toată distracţia te costă 25 euro de persoană (10 euro telecabina la urcare, 15 euro sania).

Să vizitezi Mercado dos Lavradores!

O piaţă de alimente, fructe şi flori, un fel de concentrat de nuanţe şi arome pe care nu ar trebui să-l ratezi în nicio destinaţie. Pieţele spun totul despre gustul unui loc, iar Mercado dos Lavradores din Funchal nu face excepţie. Chiar dacă am ajuns târziu şi piaţa nu era la apogeul ei de bogăţie, tot am putut căsca gura la tot felul de încrucişări de fructe de care nu mai auzisem până atunci.

Până să ajungi la piaţă, unde s-ar putea să îţi încarci mâinile cu pungi, hoinăreşte pe străduţele strălucitoare, cu mozaicul lor bicolor, lustruit de paşi de localnici şi de călători.

Să te plimbi prin parcuri sau grădini!

Hotelurile de lux sau cele cu denumirea de quinta, vile istorice cu interioare demne de muzeu, au propriile gădini. Două exemple minunate pe care le-am şi vizitat sunt Quinta Bela Vista sau Reids Palace, genul de hoteluri în care aş vrea să ajung măcar o dată în viaţă. Dar nu-ţi fă griji, dacă nu te ţine buzunarul la aşa ceva, Funchal are cel puţin 14 grădini şi parcuri, multe dintre ele publice sau deschise publicului. Ai aici toate detaliile: visitmadeira.pt 

Ca să nu mai spun despre drumeţiile în natură pe care le poţi face, pe renumitele levada, la o distanţă mică de Funchal, un subiect de care mă voi ocupa altădată. Oricum, în Madeira totul este la o distanţă mică de Funchal, vorbim de o insulă nu foarte mare, pe care există şosele şi foarte multe tuneluri ce fac deplasarea o plăcere.

Bea. Cu moderaţie!

Nu poţi să ajungi în Madeira şi să nu bei vinul specific, dulce şi parfumat, asemănător celui de Porto. Ce am degustat acolo nu s-a ridicat la aşteptările mele, însă am avut grijă să iau acasă o sticlă de 10 ani şi pot să spun că DA, începe să-mi placă. Fiind atât de dulce nu te gândi că poţi bea mult, la final de masă sau pentru a stârni apetitul, un păhărel e suficient.

Când ieşi în oraş poţi încerca Poncha, un amestec de rom cu miere din trestie de zahăr şi suc de lămâie. Nu te descuraja dacă prima încercare nu ţi-e pe plac, nu e peste tot bine făcut, dar la un moment dat s-ar putea să găseşti reţeta corectă sau combinaţia perfectă. Am mai aflat despre Nikita, un cocktail din vin, bere şi îngheţată de vanilie servit mai ales în Camara de Lobos, am degustat lichiorul de castane sau de cireşe din Curral das Freiras.

Încearcă-le pe rând totuşi, nu toate odată!

Mănâncă. Tot cu moderaţie, dacă poţi.

Eu n-am putut. Chiar n-am putut. De la fripturi până la peştele cu banane prăjite sau acoperit cu sos de fructul pasiunii, de la bolo do caco, pâinea caldă cu usturoi, până la delicioase deserturi sau fructe acompaniate de îngheţată, totul e delicios şi sănătos, atât timp cât ai grijă la cantitate. Cum spuneam, n-am avut. Dar despre asta vă povestesc într-o vineri, nu rataţi!

Şi oricum ar fi cazul să mă opresc aici. Să mai las loc şi pentru alte poveşti, în alte zile ploioase, când voi visa la clima blândă a Madeirei, locul în care minima nu scade sub 10 grade şi nici maxima nu creşte prea des peste 24. Locul în care oamenii se întreabă deseori „cum o fi când ninge?” Nu pentru că n-ar ninge şi la ei prin munţi, uneori, dar asta se întâmplă prea rar iar cei din Funchal probabil că văd asta mai degrabă în oglinda… televizorului.

Iar dacă tu te uiţi în oglindă (cea adevărată, nu la TV) şi vezi un om care ar putea să se îndrăgostească de Madeira, dacă vezi un călător dornic de plecare, nu trebuie decât să crezi şi poate, într-o zi, drumurile noastre se vor încrucişa pe acolo.

Această călătorie a fost posibilă cu susţinerea TAP Portugal şi Top Atlantico Madeira. Aşa cum v-am obişnuit, impresiile, opiniile şi emoţiile îmi aparţin în totalitate!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.