Galop prin Portugalia (4)

Galop prin Portugalia (4)

Fenomenul Fatima şi o seară în Lamego

Sud-vestul Europei a trăit două miracole care au devenit cunoscute în lumea întreagă. La Lourdes, Franţa şi la Fatima, Portugalia, Fecioara Maria s-a arătat unor copii cu sufletul curat. Pe 13 mai 1917 trei copii de ţărani, Francisco, Jacinta şi Lucia au văzut o lumină ca un fulger şi o femeie mai strălucitoare ca soarele între crengile unui stejar, când îşi păşteau oile, aproape de Fatima; ea le-a cerut să vină timp de şase luni în acelaşi loc, urmând să le spună cine este; numai Lucia a auzit-o, ceilalţi doi au văzut-o. Vestea s-a răspândit, credincioşi au venit din toate părţile din ce în ce mai numeroşi (şi acum se adună în zilele de 12 şi 13 ale fiecărei luni), s-a construit o bazilică în mijlocul unei esplanade (de două ori cât Piaţa Sfântul Petru de la Roma) pe care încap un milion de oameni, o capelă a apariţiilor simplă şi modernă, unde se aprind lumânări la statuia Fecioarei, o cruce pe care un Isus din lemn este răstignit şi statuile a doi copii. Satul a devenit loc de pelerinaj mondial.

Biserica este împodobită cu vitralii moderne şi azulejos, altarul îi înfăţişează pe cei trei copii în faţa apariţiei miraculoase (sunt înmormântaţi aici), iar statuia din porţelan alb a Fecioarei e foarte luminoasă.

Localitatea este bucşită de pensiuni şi hoteluri, mari şi mici, foarte numeroasele suveniruri au strada lor, mai modestă ca aceea de la Lourdes.

Am ajuns la Fatima când era puţină lume; locul acela magic şi liniştit  inspiră o stare de bine şi împăcare de parcă nimic rău nu mai era posibil pe pământ.

Lamego

Norii s-au rupt lăsând albastrul şi albul pufos să cucerească cerul. Spre Douro, deci! Numai că apăru un indicator de Lamego, oraş monumental izolat în munţii Beira şi cum nu aveam rezervare nicăieri, am intrat mai ales pentru că se făcea noapte şi, după o scurtă înseninare, reîncepuse ploaia. Oraşul era pustiu, statui albe se plictiseau într-un părculeţ, nici nu aveam pe cine întreba despre o cazare. Am vânat totuşi un pieton puţin dezechilibrat şi acesta ne-a condus până la hotelul unui Dom Raul, clădire veche şi frumoasă, cu parcare subterană, terasă mare şi privelişte asupra unor clădiri medievale. Există o citadelă, un castel şi o catedrală, dar ne-am mulţumit cu locul sfânt, Nossa Senhora dos Remedios, situată la mare înălţime faţă de centrul oraşului; până la ea urcă o monumentală scară barocă, întreruptă de terase pentru reculegere şi reflexie ornate cu azulejos albastre înfăţişând scene biblice, fântâni, statui şi capele. Nu ne-am încumetat să o urcăm, ci am urmat şoseaua care ducea tot acolo, coborând apoi treptele, ca la Rocamadour. Loc de pelerinaj pentru oamenii bolnavi, Lamego este căutat mai ales la începutul lui septembrie.

În episoadele următoare voi continua cu valea râului Douro, Porto, Guimaraes, Braga şi Bom Jesus.

Citeşte şi episodul anterior.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.