Fenomenul Fatima şi o seară în Lamego
Sud-vestul Europei a trăit două miracole care au devenit cunoscute în lumea întreagă. La Lourdes, Franţa şi la Fatima, Portugalia, Fecioara Maria s-a arătat unor copii cu sufletul curat. Pe 13 mai 1917 trei copii de ţărani, Francisco, Jacinta şi Lucia au văzut o lumină ca un fulger şi o femeie mai strălucitoare ca soarele între crengile unui stejar, când îşi păşteau oile, aproape de Fatima; ea le-a cerut să vină timp de şase luni în acelaşi loc, urmând să le spună cine este; numai Lucia a auzit-o, ceilalţi doi au văzut-o. Vestea s-a răspândit, credincioşi au venit din toate părţile din ce în ce mai numeroşi (şi acum se adună în zilele de 12 şi 13 ale fiecărei luni), s-a construit o bazilică în mijlocul unei esplanade (de două ori cât Piaţa Sfântul Petru de la Roma) pe care încap un milion de oameni, o capelă a apariţiilor simplă şi modernă, unde se aprind lumânări la statuia Fecioarei, o cruce pe care un Isus din lemn este răstignit şi statuile a doi copii. Satul a devenit loc de pelerinaj mondial.
Biserica este împodobită cu vitralii moderne şi azulejos, altarul îi înfăţişează pe cei trei copii în faţa apariţiei miraculoase (sunt înmormântaţi aici), iar statuia din porţelan alb a Fecioarei e foarte luminoasă.
Localitatea este bucşită de pensiuni şi hoteluri, mari şi mici, foarte numeroasele suveniruri au strada lor, mai modestă ca aceea de la Lourdes.
Am ajuns la Fatima când era puţină lume; locul acela magic şi liniştit inspiră o stare de bine şi împăcare de parcă nimic rău nu mai era posibil pe pământ.
Lamego
Norii s-au rupt lăsând albastrul şi albul pufos să cucerească cerul. Spre Douro, deci! Numai că apăru un indicator de Lamego, oraş monumental izolat în munţii Beira şi cum nu aveam rezervare nicăieri, am intrat mai ales pentru că se făcea noapte şi, după o scurtă înseninare, reîncepuse ploaia. Oraşul era pustiu, statui albe se plictiseau într-un părculeţ, nici nu aveam pe cine întreba despre o cazare. Am vânat totuşi un pieton puţin dezechilibrat şi acesta ne-a condus până la hotelul unui Dom Raul, clădire veche şi frumoasă, cu parcare subterană, terasă mare şi privelişte asupra unor clădiri medievale. Există o citadelă, un castel şi o catedrală, dar ne-am mulţumit cu locul sfânt, Nossa Senhora dos Remedios, situată la mare înălţime faţă de centrul oraşului; până la ea urcă o monumentală scară barocă, întreruptă de terase pentru reculegere şi reflexie ornate cu azulejos albastre înfăţişând scene biblice, fântâni, statui şi capele. Nu ne-am încumetat să o urcăm, ci am urmat şoseaua care ducea tot acolo, coborând apoi treptele, ca la Rocamadour. Loc de pelerinaj pentru oamenii bolnavi, Lamego este căutat mai ales la începutul lui septembrie.
În episoadele următoare voi continua cu valea râului Douro, Porto, Guimaraes, Braga şi Bom Jesus.
Citeşte şi episodul anterior.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
