Festivalul de turism – o parte serioasă și una în care mă fac de o cacao absolută

Am două povești separate care merită un loc în față în seria întâlnirilor mele cu Thailanda. Una o să fie despre mâncare (nu, nu rețete, acolo ar fi fost nevoie de Alex…). Însă despre cum e să te trezești cu ceva pe limbă, fără să știi ce e, cât de iute e, sau ce sunete a scos animalul înainte să-și dea obștescul sfârșit întru fericirea papilelor tale. Moment în care toți analizorii intră în alertă maximă: „ce e mă? Din ce e?! Ustură?? A, nu, asta nu… Aaa, ba da  fir-ar, e cu efect întârziat!” Toate acestea în condițiile în care numele mâncării e scris cam așa: A doua o să fie despre șocul întâlnirii cu o cultură nouă, la care stai și te miri ca curca în bătătură… Ce să fac eu cu spoiala de cultură europeană și cele 5-6 volume citite, scrise de autori de prin partea aceea de lume? Puțin probabil că or să mă ajute să pricep într-adevăr unele dintre cele văzute. Despre acestea două însă, am să povestesc separat, că merită. Cu ambele șocuri (și cel cultural, și ăsta cu pa...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.