Meteora, Kastraki – august 2013

Conducem deja de ceva vreme, afară e soare, un soare care se lipeşte de noi prin geamuri, fără milă. Ne-am propus să ajungem într-o sigură zi la Meteora, să stăm acolo două nopţi şi abia apoi să plecăm spre Lefkada. Am obosit, dar nu mai avem mult, câteva curbe de trecut peste munţi şi gata, vom fi acolo. Alex îmi pune în braţe un teanc de hârtii şi îmi spune să caut rezervarea de la pensiune, ca să verificăm adresa exactă. Mă uit pe foaie şi mă albesc.

– Alex, nu am spus că stăm două nopţi la Meteora?

– Ba da, două nopţi am şi rezervat.

– Nu, aici apare doar o noapte.

– Nu poate fi doar o noapte, sigur am rezervat două.

– Alex, eu îţi spun ce văd aici, pe hârtie, negru pe alb.

Râdem ca proştii. Cum s-a întâmplat nu ştim, ne amintim doar că era noapte târziu când am făcut rezervarea, că eram probabil la fel de obosiţi ca acum şi… vorba englezului, shit happened (nu mă pune să traduc). Cât despre faptul că nu am verificat niciodată confirmarea pe care am primit-o, data sau numărul de nopţi… dar mai bine să nu continuăm.

Ajungem şi trecem de Kalambaka, ne rătăcim puţin până ne indică cineva direcţia corectă în care e Kastraki şi “aţi ajuns la destinaţie” – anunţă gps-ul pe care nu-l avem decât în imaginaţie. Ziua e pe final şi stâncile stau maiestoase şi roşcate în faţa noastră, făcându-ne să uităm de toată oboseala şi de toate gafele. Plini de speranţă o întrebăm pe Natalia, proprietara pensiunii, dacă e cumva liberă camera şi a doua zi. Nu, nu e, sunt complet ocupaţi. Dar nu ne lasă baltă cu vestea proastă şi îşi trimite iute bărbatul la pensiunea de vis-a-vis, unde mai e o cameră liberă pentru a doua zi. Acum suntem în sfârşit liberi să ne relaxăm şi să luăm o cină delicioasă pe terasa cu vedere la stânci. Şi camera are aceeaşi vedere şi ne ataşăm imediat de loc, de privelişte, de zâmbetul gazdelor şi de atitudinea lor binevoitoare.

Meteora_Lithos_0009
Vederea din camera noastră, o triplă cu un balcon generos

Meteora, Kastraki – aprilie 2014

Suntem toţi la masă, aproape toată echipa în floare: eu şi Alex, LumeaMică, Ina, Lorena şi Titus. Ne-am repezit la pâinea proaspătă pe care o înmuiem în farfuriile cu tzatziki. E delicios, dispare imediat, nici nu apucă să vadă cotletele de miel sau frigăruia (souvlaki), toate făcute pe loc, la grătar. Mai cerem un rând de tzatziki şi încă un rând de tzipouro. Ce să facem dacă îl faci aşa de bun? îi spune Ina râzând Nataliei.

Am venit să petrecem Paştele la Meteora, dar despre asta vom povesti, poate, altădată.

Mielul de Paşte
Mielul de Paşte
Pensiunea ziua
Pensiunea ziua
Pensiunea noaptea
Pensiunea noaptea

Ceea ce ne dorim acum e să îţi recomandăm pensiunea la care am stat deja de două ori, Guesthouse Lithos, şi la care ne-am întoarce în fiecare an, dacă am putea (motivul ataşamentului nostru pentru Meteora, dincolo de frumuseţea locului, îl ai aici). Nu o recomandăm pentru că are camere bune cu vedere minunată la stânci, nici pentru că este în centrul fermecătorului Kastraki sau pentru că are internet. Nu o recomandăm pentru că se mănâncă atât de bine încât nici nu am mai avut chef să încercăm în altă parte. O recomandăm pentru gazde, pentru căldura, amabilitatea şi prietenia pe care ne-au arătat-o, pentru cât de deschişi şi cât de darnici au fost cu noi, răsplătindu-ne cu vârf şi îndesat pentru că le-am fost oaspeţi, unii foarte flămânzi chiar. Nu se poate să vă fie iar foame, râdea Natalia când ne vedea întorcându-ne de pe coclauri. Ne-au hrănit chiar şi atunci când ar fi vrut să închidă restaurantul şi să se odihnească, ne-au dat sfaturi bune şi detalii despre trasee (îţi povestim în alt articol despre ele!), ne-au adus ulei de măsline făcut în casă, de la furnizorul lor, şi nu ne-au lăsat să plecăm fără o sticlă de tzipuro cadou. Nu pentru că ar fi intrat asta în “pachet” ci pentru că, presupun, simpatia a fost una reciprocă. Natalia e din Rusia şi vorbeşte o engleză foarte bună, soţul ei este grec şi vorbeşte foarte mult din mâini. Iar dacă îţi faci puţin timp să petreci cu ei, cu siguranţă că îi vei îndrăgi şi tu.


Booking.com


Şemineul din micul restaurant
Şemineul din micul restaurant

Nu ştiu dacă au un site al lor, nu am găsit. Noi am făcut rezervare pe Booking (găseşti acolo toate detaliile şi acesta corespund realităţii, nu are sens să le reproduc şi eu aici).

Dacă ajungi pe la ei te rog să le transmiţi calde salutări din partea noastră şi să le spui că ne este deja foarte dor de Meteora şi Guesthouse Lithos.

Fotografia de "la revedere"
Fotografia de “la revedere”

Meteora_Lithos_0226

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.