În articolul de alaltăieri povesteam că am găsit, la Balcic, un ghid al vinurilor bulgărești. O carte frumos tipărită, cu povestea fiecărei podgorii, cu ce poți face și vedea în jurul ei, unde te poți caza, de unde poți cumpăra vin și așa mai departe. Ne-am întrebat și eu și Alex, atunci când am descoperit cartea acesta, de ce nu am putea avea și noi un astfel de ghid în România. Iar răspunsul a sosit ieri la mine în inbox, sub forma unui comunicat de presă care anunța lansarea hărții viticole a României, de către CrameRomania.ro. Ok, nu e un ghid cu de toate, dar tot e un bun început, mi-am zis, așa că am crezut că merită să-ți spun și ție despre asta, poate te ajută prin plimbările tale. Mai multe detalii, de unde o poți cumpăra sau cum arată, găsești aici.

Dacă te uiți pe hartă, chiar și cea inclusă în acest articol, observi că 70 de crame sunt deschise turismului viticol. Cred că trebuie să privești cifra aceasta cu precauție. Am umblat destul prin Europa ca să înțeleg prin turism viticol mai mult decât un magazin de unde poți cumpăra vinurile cramei. Cred că orice călător ar trebui să poată să se oprească la o cramă și să poată degusta și cumpăra ceva, nu doar grupurile organizate și anunțate dinainte, așa cum am văzut că se întâmplă în multe din cramele românești. Am degustat în Ungaria, Grecia, Austria, Portugalia, Franța, Italia sau Spania, în crame mai mici sau mai mari. La unele puteai opri oricând, în drumul tău, la altele trebuia să faci o programare.

În Wachau, valea cea mai frumoasă de pe cursul Dunării din Austria, poți oricând să intri într-un heuriger, să bei vinul casei și să mănânci ceva. Bineînțeles că nu sunt mereu deschise, toate, dar găsești câteva variante din foarte multe disponibile, chiar dacă nu ai planificat nimic înainte. În Lisabona există un bar în care poți gusta toate tipurile de Porto, chiar și cele foarte vechi. Plătești un preț pentru asta, dar oricum e mai mic decât dacă ar trebui să iei toată sticla. În Barcelona am fost la o degustare de vin și ciocolată, la Muzeul Ciocolatei. Pe site scria că e nevoie de un număr nimic de persoane, dar pentru că era în extrasezon am fost doar noi doi. Asta nu i-a împiedicat să țină degustarea și să desfacă mai multe sticle de vin doar pentru noi doi. N-a costat puțin, dar a meritat. Despre Italia și toată regiune Langhe, cu minunatele sale vinuri, nici nu mai vorbesc. Acolo poți gusta orice, de la strugurele din viile prin care te poți plimba, până la cele mai bune vinuri, uneori pentru prețuri destul de mici. La fel și în Franța unde suferi dacă ești la volan, la câte crame întâlnești pe drum, în anumite regiuni.

Ce unește toate aceste țări este cultura deja bine stabilită a vinului și un consumator mult mai bine educat ca la noi. Când am întrebat-o pe Alina Iancu câte din aceste 70 de crame sunt cu adevărat deschise turismului individual, mi-a dat un răspuns lung, din care aleg o parte importantă pentru tine:

„Acesta este un sector pe care îl promovăm deja de trei ani şi care face paşi foarte mici pentru că:

– turistul roman nu are cultura vinului, nu înţelege şi nu apreciază munca din spatele vinului şi spune că preferă să cheltuiască acei bani la munte sau la mare.

– cramele mari (şi aici face excepţie Recaș care stă foarte bine pe partea turistică) nu investesc în turism pentru că ei au cantităţi enorme de vândut în ţară şi la export – se focuseaza pe cantitate.

– cramele mici chiar sunt ajutate de turişti – îşi vând procente considerabile (10-20%) direct de la cramă, dar nu au bugete şi nici capacitatea să susţină acest sector. Cei mici, care chiar ştiu să facă turism şi sunt cei care intră în contact direct cu clientul / vizitatorul, sunt de cele mai multe ori enologi, directori, contabili, secretare, oameni care deşi îşi doresc să ajute, în anumite momente au alte priorităţi în crama sau sunt plecaţi la degustări şi nu pot sta să aştepte să le intre clientul pe uşă.

Cele peste 70 de crame care fac turism viticol au un semn de evidenţiere pe hartă, dar nu le pot enumera pe cele care au mereu uşa deschisă deoarece aş omite sau aş greşi pentru că nu sunt disponibile oricând.”

Alina Iancu

Dintre cele 70 de crame, doar 14 oferă și cazare. Până una-alta, cei cu adevărat interesați pot găsi mai multe detalii despre vinurile din România și posibilitatea de a vizita anumite crame pe revino.ro.

Ideea e lăudabilă și sper să contribuie la educarea unui public interesat să descopere vinurile, dar nu orice fel de vinuri, ci cele cu adevărat bune pe care suntem în stare să le facem. Nu-i vorba de toate de pe această hartă, dar degustând și încercând învățăm să observăm diferențele.

Închei cu o întrebare: care este vinul sau crama ta preferată din România? 

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.