Parcul Cişmigiu
Am revenit aici după o primă expediţie întreprinsă cu mult curaj în ziua artificiilor. Zic curaj pentru că atâta omenire înghesuită pe aleile parcului, ca atunci, eu nu am mai întâlnit! Oricum impresia lăsată fusese bună şi abia aşteptam să revenim într-o zi mai liniştită. Luni, o zi mai mult ca perfectă. Credeţi? Nu chiar. O parte considerabilă din căsuţe erau închise iar atmosfera nu ne-a încălzit deloc. Am făcut o tură rapidă ca să nu degerăm, după care ne-am îndreptat cu speranţă spre Kiseleff, crezând că acolo vom găsi ceva mai multă „căldură”.
Iată şi câteva poze din Cişmigiu, bine măcar că aici nu ne-au trebuit aprobări sau explicaţii.
Parcul Kiseleff
Ca să citez un clasic in viaţă, „Surprize, surprize!”. Totul, dar totul, fără nici cea mai mică excepţie, închis. O fi ca la muzeu! ne-am spus noi mai râzând mai dârdâind. Patinoarul măcar era deschis, iar lângă el ieşea fumul de la taraba de Kurtos. Am luat unul şi ni s-a părut delicios. Nu ştiu dacă de la aburul cald care ne venea peste faţă atunci când muşcam din el, dacă de la mâinile astfel încălzite, de la coaja de portocală rasă din aluat sau dacă de la unicitatea sa în tot parcul. Parcul e foarte frumos aranjat dar arată ca oraşele acelea din filmele SF apocaliptice. Am descoperit cu plăcere grupuri de figurine luminate sau sania moşului în care poţi face poze – mai mică decât cea din Cişmigiu dar mult mai interesantă prin faptul că te poţi sui totuşi în ea. Nu am înţeles prea bine ce se întâmpla de toate căsuţele pictate de la şosea erau şi ele închise. Nu ştiu nici acum de ce, deşi am studiat încă odată site-ul pe care nu se spune nicăieri explicit că ar fi deschis doar în weekend sau altceva care să mă lumineze. E adevărat că la program nu vezi nimic anunţat dar asta nu înseamnă că trebuie să fie complet abandonat. Judecând însă după vizitatorii parcului, am tras concluzia că suntem singurii care am crede asta.
Se pare că românului îi place să inventeze şi să reinventeze cercul vicios: nu există obiceiul de a se ieşi la plimbare iarna în oraş în timpul săptămânii deci nu venim nici noi, deci nu dăm motive oamenilor să iasă din casă, deci oamenii nu vor veni, aşadar noi de ce să venim şi aşa mai departe.
Poate aberez dar nu am întâlnit aşa ceva nicăieri. Dacă e târg e târg. E şi ziua, e şi lunea. Şi cum am început cu un citat, să termin cu altul: „ca la noi la nimenea”!
Concluzii?
Foarte puţini vânzători în România ştiu mai mult de: „Cu ce vă putem ajuta?” sau „dacă doriţi ajutor…”. Lucru la care nu voi răspunde niciodată cu altceva decât „nu”.
Avem de unde cumpăra cadouri, nu avem însă târguri de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului. Dar nu-i nimic, facem noi alt sens, ce ne trebuie să învăţăm de la alţii?
Mă bucur că există locuri gen Cărtureşti, acolo unde pot evada din cele de mai sus, chiar şi în extrasezon!
Maratonul prin cele 5 târguri de Crăciun a durat 6 ore rotunjit. Foarte puţin pentru o capitală!
Link-uri interesante:
Petit Caprice
Hai la ceai
Kokoon
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
