Maratonul târgurilor de Crăciun din Bucureşti

Maratonul târgurilor de Crăciun din Bucureşti

Pentru că în iarna aceasta nu am putut pleca pe nicăieri şi nici nu am reuşit să conving ursul tată şi puiuţa de urs să hiberneze cu mine, pentru că încă mă documentez şi scriu la serialul Străin în oraşul meu, am decis să testez atmosfera din Bucureşti în preajma sărbătorilor. Veţi afla mai departe ce am găsit în propriul meu maraton, care a inclus mai ales târguri de Crăciun: Sala Dalles, Cărtureşti, Sala Palatului, parcul Cişmigiu şi parcul Kiseleff.

Dacă trebuie să călătoreşti iarna într-un oraş, nu cred că există vreun moment mai inspirat decât cel din perioada de dinainte de Crăciun. Atunci căldura luminilor şi coloritul decoraţiunilor, mirosul de bunătăţi din jur, colindele şi oamenii mai veseli şi mai buni, gata să-şi cheltuiască economiile sau bonusul cumpărând cadouri (adică lucruri pe care şi le-ar dori pentru ei dar pe care le vor ceda altora), renumitele târguri de Crăciun în care marile capitale se întrec, toate la un loc dezmorţesc gerul transformând un sezon rece şi destul de greu de suportat (pentru cei care nu practică ski sau alte sporturi care necesită temperaturi sub zero) într-un sezon magic. Mie personal nu îmi place frigul. Deloc! Nici urşii nu îmi plac în mod deosebit, mai ales de când am auzit că îi poţi întâlni la drumul mare. Dar iarna chiar aş vrea să fiu un urs şi să mă ascund undeva până trece. Cu toate acestea mi s-a întâmplat să stau zile întregi pe străzile Vienei, la temperaturi de crăpau pietrele – nu vă speriaţi, e o figură de stil, pietrele lor sunt temeinice, nu crapă – şi să nu sufăr. Asta pentru că atmosfera compensa cu brio frigul. Vedeţi? Aşa se întâmplă minunile!

Care e treaba în Bucureşti? În primul rând, am supraapreciat atunci când am numit iniţiativa „maraton”. Nu am crezut că voi putea să văd totul într-o singură după-amiază, nu am crezut că voi reuşi, printre picături, să aleg şi câteva cadouri. Şi totuşi aşa a fost. Dar să începem cu începutul şi să vă povestesc puţin despre fiecare.

Sala Dalles

Un început promiţător: din tot ce am văzut, Dalles a fost cel mai bun loc pentru a găsi un cadou: decoraţiuni, globuri pictate manual (unele dintre ele chiar frumoase!), trenuleţe, dulciuri de-ţi lasă gura apă, ceramică pictată manual, jucării din lemn pe care le-aş fi luat engros acasă (ah, încă poftesc la casa aceea din lemn cu etaj, cred că mă duc să îmi caut cagula şi să dau mâine o spargere), cafea bună, ceaiuri speciale, ciocolată caldă picantă, narghilele, tricotaje şi bijuterii din Peru, articole din India sau bijuterii şi accesorii neconvenţionale – mă şi imaginez cu fesurile acelea lungi pe cap!

Alex a făcut poze nestingherit, pe care ne bucurăm că putem să vi le arătăm şi vouă. Un singur magazin s-a opus, interzicându-ne să fotografiem marfa. Păcat, poate că ceva de acolo v-ar fi inspirat, deşi nu era nimic atât de original sau strategic. Ar fi putut măcar să ne întrebe în ce scop vom folosi imaginile.

DSC_0019 DSC_0023 DSC_0024 DSC_0025 DSC_0030 DSC_0034 DSC_0041 DSC_0043 DSC_0046 DSC_0049 DSC_0051 DSC_0052 DSC_0059 DSC_0063

citeşte mai departe pe pagina 2

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.