Timis, pe langa drum – 3

Timis, pe langa drum – 3

ZIUA 3

Ah, cu cata placere ma intind sub asternut. E atat de cald si bine. Aproape c-as mai sta putin daca n-ar fi forfoteala asta in jur. Sunt surprins de cat de bine am dormit. Se vede treaba ca a functionat trucul cu pileala. Nici macar nu l-am auzit pe Florian sforaind. Enunt acest gand cu voce tare – prilej de priviri taioase din partea colegilor de camera: normal ca nu l-ai auzit, ai sforait tu ca un tractor. Nah, la asta nu ma asteptam – dar-ar boala-n ea beutura!

Afara, precum ne asteptam, acelasi frig. Insa nu-i ca cel de ieri. Azi e mai inorat. Noroc cu montatul bagajelor pe mobra (azi parasim micul cuib de nebunii si ne indreptam spre munti) ca ne mai incalzim putin. Si iar noroc cu ceaiul de la magazin. Surprinzator cat chef de viata iti da o chestie calda si uda in momentele de mare restriste. Am ceva emotii pentru ziua de azi. Urmeaza oarece coclauri importante si nu stiu cum ne (eu si tapirul) vom descurca. Ma uit la el – incearca in felul lui sa ma imbarbateze insa nu stiu de ce am senzatia ca ma minte frumos. Ma uit la baieti – par destul de vanjosi cat sa ne desteleneasca. Hai bai tapire c-om scoate-o noi cumva la capat!

Daca drumurile de ieri mi-au placut asta nu-i un motiv sa nu-mi placa si cele de azi. Aceleasi judetene intr-o stare departe de a fi buna care insa te indeamna mai degraba la plimbare decat la mers sportiv, aproape lipsite de trafic insa pline ocazional de tot felul de animale care ar face mai bine sa stea pe langa casa omului sau prin paduri. Aceleasi sate saracute cu aceiasi oameni mirati sa ne vada care de-abea apuca sa scoata mobilele si sa traga cate-o poza cardului care serpuieste pe curbe.

Dupa ce facem o mica oprire la o fosta cabana de vanatoare ceausista (actuala cabana de vanatoare cu circuit inchis) incercam timid si primul coclau al zilei. E un delusor nu prea incruntat insa total neprietenos ca textura. Just for fun unii din baieti se dau cu cizmele ca pe gheata. Acum – ce sa fac – strang din buci si urc. Si, culmea, taras-grapis iata-ma-s sus. Treaba care n-are darul de a ma imbucura prea tare pentru ca aflu ca ne aflam acolo doar pentru joaca si oricum trebuie sa ne intoarcem. Dar nu prea mult. Poposim undeva in fata unei bisericute care nu ne spune prea multe. In schimb ne spune Raul. Suntem in Sarlota – un sat construit sub forma de soare. Aici suntem chiar in mijlocul lui insa n-avem cum sa vedem asta. Ar trebui sa fim intr-un avion, ceva ca sa vedem bine. Ori, cum asta e o tura moto, nu ne ramane decat sa-l credem pe cuvant. Si sa purcedem mai departe de-a latul campiilor si de-a lungul padurilor. Primele namoale le trecem taras-grapis. Tapirul cred ca incearca sa-mi spuna ceva si se agata cu disperare de glod strangand tot noroiul posibil intre roata fata si aripa. Normal ca roata se blocheaza drept pentru care lasam nitel prietenia la o parte si recurgem la forta. Cu succes deplin. Se pare ca un nou gen de relatie se consolideaza. sau pur si simplu ca motoretei i-a venit chef de zburdat pentru ca se arunca cu mare vitejie pe forestiere in sus. Bravo baiatule, vezi ca se poate? In miezul padurii facem o pauza strategica langa o marunta cabana de vanatoare. Urmele unor mari protapuri stau marturie asupra obiceiurilor localnicilor. In rest, destul de saracacios. Poate chiar prea. De-aici am avea doua variante de continuare: cea directa si cea ocolita. In urma ultimelor ploi inca nu stim car dintre ele e cea practicabila. De “daca” inca nu se pune problema. Asa ca baietii cu motorete incaltate corespunzator pleaca in cercetare. Fumam ce fumam, mai roadem ce gasim prin rucsaci, mai bem o apa si pentru a combate plictiseala, desi nici una din echipele de cercetasi nu s-a intors hotaram s-o luam pe drumul ocolit in speranta c-ar fi ceva mai bun. Si chiar este. Cel putin pana la o vaioaga in care roata fata iar mi se blocheaza taman la timp cat sa reusesc sa opresc langa cei cativa baieti care deja se balaceau cu mare pasiune in namol. Devine din ce in ce mai clar ca nu pe-aici e trecerea cautata. Sportul national devine “demontarea aripii fata” altfel n-avem nici o sansa de reusita. Noroc ca in unele cazuri operatiunea e destul de simpla. Cu chiu cu vai reusim sa ne extragem din imbratisarea noroiului. Mai facem o gluma, mai tragem o poza si-o luam inapoi spre regruparea de la cabana de vanatoare. Unde nu gasim nici urma de grupul plecat pe traseul direct. Probabil se distreaza si ei prin cine stie ce mlastina. Ipoteza ce se confirma in momentul in care incep sa apara cam obositi si murdari din cap pana-n picioare. Semn ca de data asta n-a fost sa fie. Ne intoarcem in civilizatie si incercam sa ne consolam cu gandul ciorbei calde care ne asteapta undeva pe-acolo. O gasim in Lipova si intr-adevar a meritat efortul. ori suntem noi inghetati si flamanzi ori ciorba asta e chiar buna. Ura, umplem burtile, umplem rezervoarele si pornim mai departe spre lacul Surduc. Da, mai e o gramada pana acolo insa drumul e atat de fain incat nici nu simti cand trece. Pustiu in mare majoritate, cu aceiasi oameni simpli care ies pe la porti sa priveasca, cu mici bisericute pe langa care trecem in viteza, cu ogoare pregatite pentru iernat si cu niste forestiere care ar face de rusine multe din drumurile asfaltate pe care le cunosc. E super! imi place tare mult zona asta. Chiar regret putin ca incepe sa se insereze iar noi ne apropiem de destinatia zilei. Dar nu inainte de a opri pe-un camp pentru poza de grup cu apusul pe fundal. Si, fireste, nu inainte de a opri la magazinul satesc pentru aprovizionarea cu bere. La pensiune – super fain. Mobrele se odihnesc imprastiate prin curte, noi dam cep la primele beri si pornim gratarul. Povestile curg firesc in toata atmosfera asta si fac seara sa se apropie de final mult mai repede decat ar parea privita fiind de cealalta parte a ferestrei. Dusul fierbinte ajuta mult somnul sanatos care nu intarzie sa-si faca loc printre noi.

Articole similare:

Timis, pe langa drum – 1

Timis, pe langa drum – 2

Impresii scrise de: Bogo

Perioada calatoriei: Octombrie, 2009

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!