Îmi place să visez la călătorii prin locuri exotice, unice, locuri care nu au fost încă invadate de turismul de masă, oaze de linişte în care tot ceea ce cunoşti e supus provocării, în care tabieturile se schimbă radical iar prejudecăţile dispar lăsând loc bucuriilor simple şi toleranţei.

În acelaşi timp sunt foarte ataşată de Europa – mai ales de partea ei vestică, chiar dacă găsesc mai rar ceea ce abia am lăudat. Îmi e greu să nu caut în călătoriile mele patrimoniul bogat al civilizaţiilor trecute, încântarea pe care mi-o aduce arta, frumuseţea capodoperelor de arhitectură sau pitorescul dichisit ale oraşelor mici.

Am încă atât de multe de văzut în această parte a lumii încât atunci când mă întreabă prietenii unde plănuiesc să merg data viitoare îmi este extrem de greu să dau un răspuns. Dacă nu în fiecare zi măcar odată pe săptămână destinaţia se schimbă.

Săptămâna aceasta destinaţia mea favorită este Bretania – şi asta mi se trage de la expoziţia vizitată în ultima mea plimbare prin Bucureşti (vezi aici), mai exact mă refer la Călători în Bretania de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Bretania este o regiune aparte faţă de restul Franţei, fiind una din puţinele cu populaţii de origini celtice. Se găseşte în peninsula cu acelaşi nume din vestul ţării şi are binecuvântarea a aproximativ 2800 de kilometric de coastă, la Marea Mânecii. Se înţelege astfel de la sine că peisajul e dominat de golfuri şi linii sinuoase, lucru care atrage atât turişti cât şi oameni doritori de frumos, artişti, boemi.

Dacă ar fi să faci o listă cu ceea ce te poate atrage acolo, te-ai gândi la Coasta de Smarald, cu plaje stâncoase şi păduri de ferigi, Coasta de Granit Roz, castele medievale, case construite din piatră, monumentele megalitice (cel mai mare în regiunea Carnac), porturi pitoreşti şi sate de pescari, oraşe fortificate (St. Malo). Nemaivorbind de muntele St Michel, aşezat la limita dintre Normandia şi Bretania.

În Belle Epoque litoralul breton a devenit un loc preferat pentru relaxare, plajă şi băi termale. Iar frumuseţea zonei nu a trecut neobservată de pictorii secolului al XIX-lea, perioadă caracterizată prin atracţia exercitată de arhitectură şi istorie medievală dar şi de pictura în aer liber. Începând cu anul 1850 artiştii de la Academia din Paris au început să frecventeze Pont-Aven, dorind să îşi petreacă verile departe de oraş, cu bani puţini şi într-un ambient cât mai pitoresc, neagresat încă de turism. Gauguin a fost unul din cei care a preferat această zonă iar în jurul lui s-au strâns mulţi alţi pictori, în Şcoala de la Pont-Aven.

Artişti cunoscuţi români au ajuns şi ei acolo: Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Eustaţiu Stoenescu, Iosif Iser, Jean Al. Steriadi, Elena Popea sau Nicolae Grant, au călătorit şi au lucrat mai ales în regiunea Finistère din Bretania.

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă al României surprinde foarte bine această perioadă şi regiune. Nu pun la îndoială că şi nişte fotografii ale regiunii m-ar fi convins, dar a vedea Bretania prin ochii unor mari pictori este o experienţă ce depăşeşte cu mult simţul văzului.

Expoziţia a fost lansată mai întâi în Quimper (Franţa), în colaborare cu Muzeul Departamental Breton din Quimper, sub înaltul patronaj al Ambasadei României în Franţa, al Ambasadei Franţei în România şi al Institutului Francez în Bucureşti.

A doua expoziţie este acum în Bucureşti şi cuprinde, în plus faţă de operele artiştilor români ce au pictat în Bretania, multe lucrări de pictură, grafică şi sculptură realizate de artişti francezi. Mai mult, sunt expuse obiecte de artă populară, costume, ceramică, mobilier, celebrul pat dulap (cu uşi) specific zonei. Aici am aflat că în Bretania există cea mai mare diversitate de costume populare din Franţa, 66 de modele identificate plus variaţiunile lor, şi nu mai puţin de 1200 de forme de bonete! Cred că s-ar putea face un muzeu numai cu acestea!

Nu ştiu câţi dintre voi visaţi să vedeţi Bretonia. Indiferent dacă veţi ajunge acolo sau nu, vă sfătuiesc să faceţi o vizită măcar la MNaR (mai multe detalii aici), e păcat să  rataţi această călătorie artistică!

Mulţumesc Muzeului Naţional de Artă al României pentru imaginile furnizate.

Drepturile asupra utilizării imaginilor aparţin MNaR (pentru artiştii români) şi Musee Departamental Breton, Quimper (pentru afiş şi costumul de mireasă).

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!