În căutarea culorilor şi aromelor

În căutarea culorilor şi aromelor

Suntem la sfârşitul lui martie şi se pare că primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi. Era şi timpul! Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă cam săturasem de atâta alb şi frig. Mă săturasem de portocale, mere, fructe uscate, compot sau castraveţi şi roşii murate. Îmi doream o nebunie de culori. Vroiam mult verde şi roşu. Acestea fiind spuse, ce-ar fi să ieşim împreună la cumpărături prin unele dintre pieţele din Europa şi să vedem ce ne oferă acestea?

M-am gândit că nu e cazul să zburăm până la Paris pentru nişte ceapă verde, ridiche, pătrunjel şi mărar, mai ales dacă le găsim pe toate în Piaţa Norilor din Bucureşti. Oare ce ar merge de minune cu ceapă verde şi ridichi? Ce ziceţi de nişte brânză românească: caş sărat sau dulce şi … ce vă face cu ochiul sau vă încântă papilele gustative pentru că aveţi voie să gustaţi înainte de a cumpăra. Personal aleg această a doua variantă, deoarece, după cum aţi putut constata, nu sunt o mare cunoscătoare în brânzeturi. Având în vedere că mă deplasez destul de rar până la piaţă, o să mai arunc în sacoşă şi nişte usturoi verde şi câteva lămâi. Iar la ieşire o să-mi îmbogăţesc colecţia de culori cu nişte buchete de narcise albe şi lalele galbene. Ce mai, chiar mi-am făcut de cap astăzi.

În jurul lumii în câteva ore

Şi dacă tot am început ziua în căutarea culorilor şi a primăverii, vă propun să continuăm în acelaşi ritm, iar Veneţia mi se pare perfectă pentru următorul lucru de pe lista mea de cumpărături. Se spune că cel mai scurt drum este cel pe care îl cunoşti, aşa că o s-o iau pe jos din Piazzale Roma spre Campo Santa Sofia, iar de acolo voi lua gondola până pe cealaltă parte a Canal Grande, unde se află Mercato di Rialto. Pentru cei care s-au gândit imediat la 100 de euro când am menţionat o traversare cu gondola, relaxaţi-vă. Este vorba doar de o cursă alături de mulţi alţi veneţieni în drum spre piaţă. Traversarea vă costă doar 50 de cenţi. Mă bucur că pulsul v-a revenit la normal.

În piaţă ne întâmpină o multitudine de mirosuri, dintre care cel dominant este cel de peşte. Asta îmi uşurează căutarea. În faţă aveţi o ofertă bogată de rombo, rospo, gambere sau orata. Eu am ales rombo şi gambere. Înapoi la gondolă pe celălalt mal în Campo Santa Sofia, iar de acolo pe Fondamenta della Misericordia. Mai am nevoie de o reţetă pentru prepararea peştelui, iar locul perfect pentru aceasta este Paradiso Perduto. În cazul în care nu aveţi chef să o faceţi pe bucătarul, în acest restaurant puteţi încerca câteva specialităţi marine, unele prinse chiar de pescarii de pe insula Pellestrina, iar dacă rămâneţi până la cină, s-ar putea să aveţi nororc să luaţi parte la una dintre petrecerile care se termină cu o plimbare cu bărcile pe canalele Veneţiei. Totuşi, de data aceasta am alte planuri pentru cină.

De aici dau o fugă până la Paris. Îmi vine să spun în sfârşit acasă, dar nu e adevărat… încă. Şi totuşi, pe una din străduţele din „le 17 Arondissement” se află o mică piaţă plină cu bunătăţi. Anume din acest loc am cumpărat într-un februarie nişte căpşuni care miroseau a vară. Şi dacă tot suntem aici, ce-ar fi să intrăm şi în brutăria lui Jean-Pierre pentru o baghetă şi alte specialităţi de panificaţie pe care acesta ni le va recomandă cu zâmbetul pe buze. Din magazinul de alături puteţi alege un vin care să vă acompanieze cina. Vinul vine la pachet cu tot cu povestea călătoriei sale din secolul XX în secolul XXI spusă de proprietarul magazinului. Nu-i aşa că toate lucrurile sunt mai bune şi mai frumoase când au o istorie în spate?

De la Paris vom lua Eurostar-ul până la Londra. Am spus că obiectivul acestei călătorii sunt culorile. Şi ce alt loc din lume ar fi mai potrivit pentru o nebunie de culori şi mirosuri dacă nu Camden Market din capitala Marii Britanii. Acolo găsiţi tot ceea ce vă trece prin minte, dar mai ales ceea ce nu vă trece. Eu am venit cu un obiectiv clar: condimente pentru peşte şi ceai. Dacă alegerea ceaiului a fost o misiune relativ uşoară, nu acelaşi lucru pot spune despre condimente. Clar este că la finele celor 20 de minute de vorbit cu vânzătorul indian de la un stand foarte colorat, ieşeam din piaţă cu mult mai multe condimente decât îmi propusesem iniţial, unele dintre care nici măcar nu erau pentru peşte. Am răsuflat resemnată şi m-am grăbit spre aeroport. Următoarea destinaţie: estul sălbatic.

Vă aşteptăm la cină

Spre estul sălbatic mi-am luat şi câţiva dintre prietenii din vestul civilizat. Cum de-am reuşit? Simplu: le-am spus că le fac cunoştinţă cu nişte ucrainence foarte frumoase. Cine ar fi rezistat unei astfel de invitaţii!?

Cina va fi servită la Odessa. Avem peşte cu legume la cuptor, vin alb din Franţa, desert direct de la Paris şi o gaşcă de prieteni adunaţi de prin toată lumea. Cum ne-am înţeles? După prima sticlă de vin bariera lingvistică a fost înlăturată, iar restul e … istorie .)

Nu-mi rămâne decât să vă urez să găsiţi reţeta care să vă împingă la o călătorie în jurul lumii după ingredientele perfecte.

Bon Appetit 🙂

Articole similare:

O călătorie culinară cu sushi

Who’s who

Calatorie culinară în Lorena