Întoteauna m-am simţit atrasă de Apuseni, poate, pe de o parte, pentru că am şi rude pe acele meleaguri, poate, pe de altă parte, pentru că sunt atâtea de vizitat şi de făcut acolo, încât este imposibil să te plictiseşti sau să spui că ai văzut tot ce este de văzut . Aşa că, în ultima vreme am încercat sa mă îndrept cu fiecare ocazie spre Apuseni.
Venise primăvara, sau mai degrabă direct vara, după cum o sa vedeţi. Tot auzisem de un loc numit Rîmetea pe la prieteni, dar nu ştiam prea bine unde este, ce este, înţelesesem doar că e ceva deosebit. Este luna mai, avem o săptămână liberă, aşa că hai să mergem în Rîmetea!
După câteva cercetări, ne facem bagajele, urcăm câinii în maşină si pornim la drum. După Alba Iulia ne îndreptăm spre Turda pentru a ajunge în Aiud, de unde ne orientăm la stânga spre Vălişoara. Ei bine, de aici incep sa se înlănţuie frumuseţile naturii. Imediat dupa satul Vălişoara intrăm in Cheile Aiudului, o formaţiune spectaculoasă, păzită de pereţi înalţi şi impunători. Imediat ce ieşim din chei, totul se deschide şi un nou peisaj ni se arată ochilor încăntaţi de atâta frumuseţe şi verde crud, semn al naturii deabia reînviate. În curând ajungem în satul Rîmetea şi trebuie să spun că nu eram pregătită pentru ceea ce am întâlnit. Este un sat foarte mic, cu o organizare medievală, adică totul este contruit în jurul unei pieţe cu o biserică veche şi un spaţiu verde cu un izvor.
Casele albe, în stil neoclasic, precum şi numeroasele autocare cu străini ce nu încetau să sosească, ne dau impresia că am ajuns în altă ţară. Ne oprim puţin în piaţă, atât ca să admirăm împrejurimile, cât şi ca să ne convingem că încă suntem în România. Toată lumea vorbeşte maghiară, deci, hai să ne simţim ca nişte turişti. Ne amuzăm puţin şi încercăm să ne orientăm pentru a ajunge în locul de campare, preferând cortul pentru că ne place să petrecem cât mai mult timp în natură.
Ca nişte călători experimentaţi, am venit şi cu poze şi cu descrieri, aşa că ne-am descurcat. Am ieşit foarte repede din sat, cu maşina, pe un drum de căruţă care ne-a urcat pe păşunea întinsă de sub Colţi, aflându-ne imediat deasupra satului. Priveliştea este suberbă. Vis-a-vis munţi împăduriţi, jos satul cu zgomotul specifc al câinilor şi animalelor de ogradă. Ne-am aşezat cortul şi am dat drumul căţeluşelor noastre care deja amorţiseră în maşină.
Satul este împrejmuit de o parte şi de alta de munţi. Piatra Secuiului este denumirea unui munte stâncos ce se ridică chiar deasupra satului. Este cunoscut şi sub denumirea de Colţii Trascăului, fiind aşezat chiar in centrul Munţilor Trascău, Şi are o altitudine de 1171 m. Din sat pornesc câteva poteci turistice care ajung sus în vârf. Numeroasele faleze ce alcătuiesc muntele au fost echipate cu trasee de escaladă.
Ce se poate face în Rîmetea?
Au urmat câteva zile minunate petrecute în mijlocul naturii în timpul zilei şi în sat după-amiaza. Ne-am caţărat cât am putut de mult, sunt foarte multe trasee de escaladă pentru toate nivelurile, dispuse pe mai multe sectoare, unele mai apropriate de locul nostru de cort, altele mai depărtate, iar plimbarea până la ele este în sine o activitate foarte plăcută. Ne-a ajutat foarte mult ghidul traseelor de escaladă din Munții Apuseni al lui Dan Anghel, iar completări la acesta se pot găsi şi online pe site-ul: www.amunteanu.go.ro
Dacă alegeţi să staţi cu cortul, cum am făcut noi, există spaţiu destul pentru toate corturile din Transilvania şi se stă bine pentru că terenul are forma unor terase. Este însa o mică problemă cu apa, care trebuie luată de jos din sat. Noi am profitat de această ”problemă” pentru a coborî în fiecare seară după apă, îngheţată şi bere. Sunt două magazine bine aprovizionate chiar lângă biserică si am descoperit şi un bar foarte drăguţ puţin mai sus de piaţă, cu bănci din lemn şi stuf, amenajate chiar pe stradă, degajând un aer de vacanţă. Oricum, este o linişte vindecătoare în satul acesta, se aud doar clopotele vacilor care se întorc seara acasă.
Dacă optaţi pentru cazare, cu toate că localiatea este foarte mică, există peste douăzeci de pensiuni în zonă, majoritaea respectând specificul zonei, atât în amenajarea interioară, căt şi în meniu.
Tot lângă biserică sunt şi două magazine de artizanat cu lucruri specifice zonei si multe obiecte de olărit, la nişte preturi foarte bune.
La marginea satului se află o moară de apă, cea mai veche din zonă. Are şi un mic muzeu, însă nu era deschis când am fost noi.
Cât am stat prin Rîmetea am văzut foarte mulţi parapantişti. Am aflat mai apoi că preferau terasele pentru aterizare, mai exact terasa pe care ne-am aşezat noi cortul. Aşa că noi am luat prânzul cu parapantiştii zburând la doar câţiva metri deasupra noastră. Totuşi, am mâncat chiar bine!
Făcând parte tot din comuna Rîmetea, satul Colţeşti se află puţin mai înapoi spre Aiud. Deasupra satului se afla cetatea nobiliara Colţeşti, vizibilă şi de la Colţii Trascăului.
Cetatea datează din secolul XIII şi este construită, asemeni castelelor din poveşti, pe vârful unei formaţiuni calcaroase. Din câte îmi amintesc, în Colţeşti am urmărit un indicator către cetate şi am ieşit din sat pe un drum de căruţă pe care am lăsat maşina. Cetatea este părăsită, dar mai păstrează câteva din zidurile vechi şi două turnuri. Pe cel mai înalt a rămas o inscripţie despre familia care a ridicat cetatea pentru a se apăra împotriva tătarilor. Este un loc ce merită văzut.
Rîmetea este unul din locurile acelea retrase, rupte din tiparele ţării noastre, despre care nu se aud foarte multe printre noi, românii, însă despre care, paradoxal, aud mai mult străinii, dovadă fiind fluxul mare de turişti din localitate. Noi ne-am simţit ca nişte străini, în sensul pozitiv al cuvântului şi un lucru este cert, vom reveni în fiecare an.
Până la urmă primăvara s-a dovedit a fi vară, după cum am spus şi mai devreme, ne-am bronzat şi ne-am ales şi cu o mică insolaţie, aşa că dacă aveţi de gând să vă organizaţi o vacanţă cu plimbări prin natură şi soare, v-aş sfatui să nu alegeţi vara, căci dacă în mai a fost cum a fost…
Perioada: 15-18 mai 2009
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!