Lângă calul ăsta m-am oprit într-o seară, pe la apus, într-o zi în care cu ruşine spun ca asta şi înca una din acelaşi loc dar din alt unghi sunt singurele fotografii pe care le-am făcut. Pun asta pe seama stării de rahat pe care mi-o dăduse primul contact cu reputata poliţie rusă. Mai multe despre frica transformată în nervi şi singurătate pe drum în scrisoarea pentru Ştefan.
Mihai Barbu
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!