Am demarat de săptămâna trecută o serie de discuţii cu oameni care credem că pot avea un punct de vedere interesant asupra călătoriilor, fără să facă din asta scopul vieţii lor. Astăzi vorbim cu Robert Antonescu, fondatorul b-cafe.ro. Şi uite aşa cel care ia de obicei interviuri, a schimbat locul la microfon:

1. Cum călătoreşti? Singuratic sau sau în haită? De capul tău sau de mânuţă cu o agenţie?

Robert: Cum apuc. Dacă aş avea bani de-ajuns, mi-aş lua prietena de mână şi am călători de capul nostru prin lume. La agenţii aş apela (eventual) dacă m-aş hotărî să merg în locuri în care e periculos să mergi altfel sau foarte greu să te înţelegi cu localnicii. În mod normal, aş căuta întâi la prieteni cunoştinţe în ţara respectivă?

2. Când preferi să călătoreşti? În sezon sau extrasezon?

Robert: Da!
(Notă – sezon turistic? Hate it. Deci, da!)

3. Cât de des mai reuşeşti să călătoreşti? Ce te motivează şi ce îţi pune piedici?

Robert: Călătoresc o dată sau de două ori pe an… Se pune şi o ieşire de week-end la mare?
Păi mă motivează că aş vrea să văd cât mai multe locuri şi-mi pun piedici diverşi clienţi care nu sesizează din prima ce geniali suntem noi şi nu ne oferă bugete de peste 50.000 de euro ca să le facem comunicarea. Bine, mă mai împiedic şi de propria mea lene.

4. Care sunt destinaţiile tale preferate, ce ţi-a plăcut cel mai mult din ce ai văzut până acum?

Robert: So, pe lista mea de destinaţii preferate avem: Roma, New York, Atena, Istanbul, Israel (pe-aici am fost). Unde aş vrea să merg: în Athos şi în mai multe locuri din Grecia, Japonia, Spania, Franţa, Peru, Scoţia, Irlanda, Marele Canion, Canada. Hai să mă opresc, că aş vrea să merg cam în multe locuri…

5. În ce loc din lume ţi-ai dori să te trezeşti în măcar 7 dimineţi din anul acesta?

Robert: În casa mea. Acolo aş vrea să mă trezesc în ultimele 7 dimineţi din anul ăsta şi pe urmă tot anul viitor.
Dacă aş putea oriunde în lume, ar fi undeva la malul mării, pe un ţărm stâncos, eventual şi cu un munte în spate. Hai că şi lângă un lac de munte ar merge…

6. Ce anume îţi gâdilă simţurile într-o călătorie? (cultura, spiritualitatea, relaxarea, oamenii, arhitectura, natura, vinul, arta culinară.. altele?)

Robert: Ha haaa, asta e bună! Cultura e bună, am stat vreo oră în faţa lui Moise al lui Michelangelo şi vreo două în Capela Sixtina. Să socializezi cu localnicii e iar foarte fain. În Istanbul, cum auzeau că suntem români începeau – Hagi, Popescu and you have beautiful women… Grecii din Atena sunt cam ca noi Bucureştenii, parcă puţin mai fiţoşi. Și le place să mănânce bine. Cred că tuturor le place să mănânce bine. Deci cea mai bună idee când pleci pe undeva e să te împrieteneşti cu un localnic – el te va duce la cele mai ieftine şi mai bune locuri pentru înfulecat şi beut. Nu îmi place să merg la restaurante de fiţe unde plăteşti cât nu face pentru o specialitate de-a locului. Îmi place să mănânc unde mănâncă oamenii de acolo. Cea mai bună shaworma din viaţa mea s-a întâmplat în Nazareth, la un fast-food arăbesc de colţ de stradă. Cel mai bine în State am mâncat la un restaurant indian din Washington DC, unde ne-au dus nişte studenţi indieni de la Georgetown University. Iar cele mai frumoase şi mai vii locuri dintr-un oraş le vezi dacă te plimbă cineva de vârsta ta care trăieşte acolo. Arhitectura poate să te impresioneze în multe feluri. Pe mine nu mă impresionează aerul de muzeu al vreunui palat, ci mai mult străzile pline de viaţă, în care soarele bate într-un anume fel şi crează o atmosferă paşnică şi caldă. Se poate întâmpla pe orice străduţă uitată de Dumnezeu, se poate întâmpla şi într-un cadru mai controlat, cum e la superba Fontana di Trevi. Cred că am răspuns la ceva aici, nu ştiu dacă neapărat la întrebarea ta… 🙂

7. Dacă ar fi atât de simplu pe cât sună întrebarea, în ce ţară simţi că ai putea trăi?

Robert: Aş putea trăi oriunde e mare şi munte la un loc şi oamenii nu sunt toţi nemţi, şahişti sau programatori. :)) Aş putea trăi în Grecia, Spania, Italia, Franţa. Cred că Europa mi-e mai la îndemână. În SUA aş trăi un an, dar un an pe drum. Cred că aş trăi câte un an în cele câteva locuri despre am pomenit răspunzând la întrebări.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!