Maramureşul magic – 8

Maramureşul magic – 8

Acum că v-am explicat de ce Maramureşul e magic, continui cu o plimbare pe care nu am să o uit prea curând, pe munţii din jurul Baia Borşa.

Am parte de prima dimineaţă în care nu mă grăbesc nicăieri. Valentin mi-a spus că vine să mă ia cu maşina dar nu chiar la prima oră aşa că dorm şi eu ca ursul. Când mă scol mă limitez la un mic dejun alcătuit din cornuleţe şi iaurt, o scurtă navigare pe net şi câteva pagini din carte. Mă gândesc din nou dacă am luat decizia bună de a porni aşa de aiurea pe coclauri cu un străin pe care nici nu am apucat să-l văd bine ieri. N-am timp şi nici chef să cuget prea mult la asta că şi apare, aşa că îmi pun cizmele de motor, mai iau o bluză peste tricou şi sar în maşină.

Drumul pe care mergem îmi confirmă faptul că nu aveam ce să caut pe acolo pe două roţi. Mergem pe ceva care are doar urme vagi de asfalt şi din plin gropi cu noroi sau pietriş. Peisajul promite din ce în ce mai mult, chiar dacă nu am urcat încă. Se intră prin pădure şi imaginea din faţă mă relaxează, în ciuda smunciturilor care se simt chiar şi într-un 4×4. Valentin mă duce să beau apă din izvoare minerale, cele care încă nu au fost captate şi puse sub lacăt. Îmi povesteşte cum s-a tratat cu apa sărată şi cam ciudată la gust dintr-unul şi îl invidiez pentru cât de aproape e de natură. Nu greşesc prea mult pentru că aflu că a încercat şi alte locuri din lume, cum ar fi Anglia, dar tot aici s-a întors, fugind de betoane, asfalt şi fier!

Înainte să ajungem la schit îmi serveşte o porţie scurtă de offroad, atacând o pantă la care m-aş fi uitat chiorâş chiar şi dacă aş fi mers pe jos. Dar până să apuc eu să întreb: „tu chiar ai de gând să urci chestia asta?” suntem deja sus, într-o poieniţă, de unde mă conduce să văd cabana unui prieten, un fermecător loc de refugiu.

Ajungem apoi şi la schit unde îi dau dreptate. Mai rar am avut ocazia să văd ceva mai liniştit, mai rupt de problemele cotidiene. Un călugăr munceşte pe acolo, peştii se adună în iaz crezând că le pică ceva, o măsuţă pare că prinde rădăcini într-un foişor. Biserica este simplă, mică iar priveliştea compensează prin măreţie.

Plec până la urmă numai de jenă, să nu creadă omul că am de gând să îi fur toată ziua. Şi iarăşi mă înşel. Se pare că nu m-a minţit când mi-a spus că nu are treabă astăzi pentru că mă întreabă dacă mi-a plăcut şi dacă aş vrea să mai cutreier puţin zona. Ar fi putut la fel de bine să întrebe „calule mănânci ovăz” că eu tot aia aş fi răspuns: daaaaaa!

Şi uite aşa coborâm din nou în Baia Borşa, schimbăm un Pajero cu altul, mai pregătit de munte, luăm pasager un exemplar superb de husky şi dă-i bice pe coclauri. Eu m-aş fi rătăcit de o mie de ori însă maşina lui Valentin (ca să mă opresc din lăudat, că i se suie la cap!) ştie drumul, şanţurile, scurtăturile pe dealuri. Câinele e şi el lăsat liber şi aleargă cu un entuziasm şi o vigoare de aproape că îmi vine şi mie să scot limba până la umăr când îl văd.

Facem o pauză la o altă cabană, undeva în creierul pustietăţii, acolo unde uliul dă roată pe cer şi liniştea e neatinsă.  Palăvrăgim vrute şi nevrute şi îmi place să aud poveştile şi gândurile unui om cu o experienţă interesantă de viaţă. Din fericire se hotărăşte şi soarele să iasă definitiv din nori, invitându-mă la o sesiune de prăjeală în miros de ierburi fermecate. Bineînţeles că stârnesc râsul cu ignoraţa mea în ale verdeţurilor şi imediat mă dau de gol că nu intru des prin bucătărie. Eh, m-am obişnuit cu asta, doar se ştie că nimeni nu poate fi perfect! În altă ordine de idei şi fără să încerc acum să mă scuz, jur că nu am mirosit ceva mai parfumat care să crească sălbatic, direct din pământ şi să nu fie floare. Dacă mi-aş dori un suvenir de acolo, acesta ar fi acel parfum…

La întoarcere mai oprim o dată pentru câteva poze, profitând de soare..

Mulţumesc mult Valentin pentru această zi, mulţumesc şi pentru pozele pe care mi le-ai trimis, pentru a completa mai bine imaginea!

PS: Dacă ajungeţi vreodată în Baia Borşa şi aveţi chef de o plimbare inedită, acesta este numărul la care îl puteţi suna pe Valentin: 0749.211.056. Sper să îl găsiţi acasă, e cel mai bun ghid de care aţi putea avea parte!

(ups, am pus şi poza, sper să nu te superi)

Episoade anterioare:

Maramuresul magic 1

Maramuresul magic 2

Maramuresul magic 3

Maramuresul magic 4

Maramureşul magic 5

Maramureşul magic 6

Maramureşul magic 7

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.