Nu mi-a plăcut la lecturi urbane, parol!

Nu mi-a plăcut la lecturi urbane, parol!

Nu, nu îmi place să citesc. Nu, nu îmi e dor de aer curat, de o vârstă fără griji, de emoţiile adolescenţei, de potecile Cozlei sau de surplomba de pe Pietricica, de chiulul în parc sau de clopotele bisericii care stârneau tot felul de glume în timpul orelor de la liceul Petru Rareş.

Şi nu mi-a plăcut deloc prima ediţie de Lecturi Urbane la care am participat şi asta mai ales pentru că a fost în Piatra Neamţ. Pentru că nu, nu sunt din Piatra Neamţ.

Mai întâi nu mi-a plăcut compania. Oameni prea tineri (apropo, Alex îmi spune că aş face bine să mă vopsesc din nou, cică pentru moralul meu), prea veseli, prea deştepţi. După aceea nu mi-a plăcut hotelul. Nasol, se vedea din el parcul, liceul meu, turnul lui Ştefan cel Mare, nişte nori albi şi urâcioşi de vreme bună şi colac peste pupăză Ceahlăul în depărtare. Pentru că ştiţi deja, Ceahlăul nu este locul meu de suflet din România.

Nu mi-a plăcut să citesc pe jos, în piaţa curţii domneşti, alături de construcţii clădite de Ştefan cel Mare ce, uimitor, rezistă şi astăzi. Unde sunt blocurile noastre şi spaţiile atât de necesare de birouri?

M-am amuzat puţin pentru că dintre toate cărţile Petra şi l-a ales pe Nero, o istorie cu multe ilustraţii crâncene, ce m-au pus în situaţia fericită de a-i explica comportamentul copiilor răi ce îşi omoară părinţii. Şi mi-au plăcut şi poveştile fraţilor Grimm, acelea în care un tată iubitor de 12 băieţi pregăteşte 12 coşciuge pentru cazul fericit în care se va naşte, în sfârşit, o fată! Pe de altă parte nu mi-a plăcut să văd peste 100 de oameni citind, nu mi-a plăcut de bătrânul ce mi-a oferit o carte scrisă de el, despre gelozia care ucide dragostea. Nu, nu sunt de acord, gelozia este cel mai înălţător sentiment!

Nu am gustat deloc faptul că atâţia oameni (vreo 19) am bătut atâta drum ca să stăm să citim şi să dăm aceste anoste cărţi mai departe altor oameni ne-pasionaţi de lectură. De fapt nici nu înţeleg de ce există lecturi urbane, de ce să se mai citească chestii din astea tipărite când totul e scris pe bloguri iar Dostoievski e mic copil faţă de un A-lister?

Şi ca să închei într-o notă optimistă, mi-a plăcut totuşi microbuzul cu suspensii ce se simţeau până în gât, în care ploua din găurile de aer condiţionat şi am savurat indigestia care m-a făcut să zac toată ziua de duminică. Să nu uit că am gustat şi căldura de la sosire, că am tras cu nesaţ mirosul proaspăt de gaze de eşapament şi am admirat bătaia dintre nişte taximetrişti de Bucureşti. Aşa am simţit că sunt acasă!

Acum înlocuiţi voi pozitivele cu negativele şi veţi afla ce am vrut să spun… 😉

Mai multe imagini cu participanţii găsiţi în Oameni citind la #lecturiurbane

Iar pentru descrieri serioase şi poate că cele mai emoţionante de la toate evenimentele de până acum citiţi vă rog impresii mai pertinente decât ale mele la:

Alina Constantinescu, Marian (Vulupe), Anne Marie, Cristina Hurdubaia, Andrei Basoc (Andu), Claudia Tocilă, Adrian Ciubotaru, Alexandru Negrea, Andreea Burlacu, Gabi Macovei, Ileana Ghiță

… şi mai completăm pe măsură ce apar (please help dacă uităm pe cineva!)

Mulţumim Petrom, Paralela 45 şi Primăria Piatra Neamţ, cei care au încurajat această deplasare şi acest amalgam de sentimente ce m-au cuprins din momentul în care m-am trezit cazându-mă în oraşul în care, cândva, eram “acasă”!

Felicitări echipei Lecturi Urbane şi la cât mai multe astfel de evenimente! Şi sper că aţi ajuns până la capătul acestui mesaj, nu de alta dar sunteţi oameni care ştiţi să citiţi  😉

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.