Viaţa la ţară… în weekend!

Viaţa la ţară… în weekend!

Noi orăşenii – îmbibaţi cu gaze de eşapament şi intoxicaţi cu oboseală corporatistă şi gânduri negative – ajungem să visăm nostalgic la “viaţa simplă de la ţară”, dorindu-ne undeva în adâncul sufletului să lăsăm civilizaţia şi tabieturile sale în urmă, să fugim într-un sat uitat de lume. Am văzut aseară la televizor povestea ruşilor foşti CEO sau alte poziţii importante prin companii puternice care au ales să lase totul în urmă şi să se refugieze împreună cu familiile lor în Siberia, unde trăiesc în iurte, fără apă caldă sau toalete parfumate cu levănţică, fără şcoală pentru copii sau shopping la Paris. E bine? E rău? Dar cine suntem noi să judecăm? Fiecare trebuie să ştie ce este mai bine pentru el, chiar dacă tocmai aici cei mai mulţi dintre noi eşuăm. Sau nu avem curajul să privim adânc şi să recunoaştem.

Revenind la viaţa la ţară ceea ce uităm noi cel mai des este cât de grea trebuie să fie. Muncile câmpului sau pe lângă casă, lipsa condiţiilor, sărăcia care domneşte în general în satele din România… Noi suntem cel mult ţărani de weekend. Cei care fug de oraş şi vin să facă un grătar şi să se odihnească pentru o zi sau două. Să nu cumva să credeţi că judec sau consider că e ceva rău în asta, dimpotrivă. Îmi pare rău doar că nu trecem dincolo de aparenta şi scurta noastră evadare, că puţini dintre noi ar alege, pentru concediu de exemplu, să muncească cot la cot cu ţăranii, într-o gospodărie. Turismul rural nu face decât să ne reproducă mediul de acasă, îmbrăcându-l doar cu o altă pălărie, alt port, alte gusturi. Dar aici se cam opreşte “viaţa la ţară”.

Trecând de această introducere alambicată vreau să vă arăt câteva imagini din weekendul care tocmai a trecut, în care ne-am petrecut timpul “la ţară” (după modelul leneş de mai sus). Sâmbătă am fost la Yellowish, o iniţiativă foarte faină made in Augustin Radu şi Doru Panaitescu. Iar duminică doi prieteni, Iulian şi Rodica, ne-au chemat la căsuţa pe care şi-au făcut-o într-un sat cu străzi ce n-au văzut vreodată asfaltul, un loc în care vezi mai degrabă gâşte şi raţe pe stradă decât maşini. Pentru LumeaMică aceste două zile au fost de mare senzaţie. A fost prima dată când nu s-a plictisit chiar dacă nu a avut alţi copii în preajmă. Normal, a avut în permanenţă în braţe  câte un animal disperat, fie el căţel, pui de găină sau ieduţ. Tot e bine că nu a încercat să ducă şi viţelul în braţe!

Am preparat şi gustat ciorbă rădăuţeană la ceaun (Alex e dator cu reţeta, va veni şi aceasta zilele următoare), tot felul de grătăreli delicioase cu gust tradiţional… arăbesc :-), miere adevărată de albine (nu am plecat fără să luăm trei kile şi pentru acasă!) dar şi ciorbă de peşte şi novac la grătar. Nu vă spun despre deseturi că nu vreau să vă omor, eu una nu cred că am mai mâncat atât de mult atâta dulce într-o singură zi!

Mulţumim tuturor pentru că existaţi şi pentru aceste zile minunate! Nu fac lista pentru că e prea lungă…

Galeria se încheie şi cu imagini de la Muzeul Ţăranului Român, de la Târgul de Florii pe care nu puteam să îl ratăm într-un weekend rural!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.