Ideea din spatele Jurnalului călătorului năprasnic

Ideea din spatele Jurnalului călătorului năprasnic

No ia discuţie de am avut-o cu Lori de la Bucale:

Lori: deci tre’ să facem într-un fel să ne povesteşti şi nouă în stilul tău inconfundabil despre aventurile tale
Călin: şi Groparu se ruga de mine cu cerul şi pământul să scriu, da’ no, cam aşa am şi vreme
Lori: ştie groparu ce ştie
Călin: păi scrisesem ceva bloage pe yahoo
Călin: o şi zis că îi mănânc pita şi se lasă de scris
Lori: ai scris cândva
Călin: acu’ 4-5 ani, cam aşa
Călin: 3-4, pardon
Lori: hai mai scrie
Lori: zău aşa, ai talent, se roagă lumea de tine
Lori: başca ai şi ce povesti
Lori: nu mărunţişuri ca mine
Călin: sqlservermct.wordpress.com – asta scriu
Lori: r u kiddin’ me?
Lori: nu pricep nika din ce scrie acolo
Călin: să nu zici că nu scriu
Lori: nu d-astea
Lori: adică scrie şi d-astea
Lori: da’ şi d-alea pe înţelesul nostru
Călin: om face noi cumva, vedem
Lori: promiţi??????????

Şi mi-o băgat microbul. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu îs io mai cu coarne, da’ trebe să recunosc că nu numai că m-am dat prin lume, da’ îmi place să cred ca văd altfel lumea.

Aşa că afacerea e următoarea: scriu, bre, scriu, e ok aşa? Mai rar, mai cum am vreme, da’ o să încerc. Şi voi să citiţi şi să vă minunaţi.

Am o rugăminte maaaare la domniile voastre. Chiar daca vi se pare ca exagerez de cele mai multe ori, cam tot ce scriu s-a întâmplat in proporţie de 100%. Şi nu vă aşteptaţi la prea multe poze, că de alea se ocupă alţii. În general vă pot împărtăşi impresiile mele extrem de personale despre călătorii şi întâmplări. Şi cam atât.

Şi cam lectură plăcută vă doresc.

Călin Oprea

Trainer (tehnic) cu ochii larg deschişi spre lucrurile mari şi mici, cu credinţa de nezdruncinat că a dărui este o obligaţie, nu un privilegiu. A, da, pentru cei care se mai miră încă de ce nu îl văd pe Moş Crăciun: vine, da' vine călare pe un covor zburător, nu pe o sanie trasă de reni.