Semimaraton Intersport Braşov 2012: impresii de amator

Semimaraton Intersport Braşov 2012: impresii de amator

Până acum vreo lună şi ceva, nu îmi pusesem niciodată problema participării la vreun concurs de acest gen. Sincer, mi se părea greu şi nu consideram că am condiţia fizică necesară pentru aşa ceva. Într-un final, astrele s-au aşezat în aşa fel încât în ziua de 7 aprilie a anului de graţie 2012 m-am trezit luând startul la primul semimaraton din viaţa mea. Şi îţi spun cinstit că nu-mi pare deloc rău că am încercat, a fost o experienţă pe cinste.

Traseul

Sâmbătă, 7 aprilie, la ora 12, peste 350 de entuziaşti au luat startul în Piaţa Unirii din Braşov. Traseul de dificultate medie, cu o lungime de aproximativ 21 km şi o diferenţă de nivel de circa 600, a continuat pe la Pietrele lui Solomon, urcând uşor pe drumul forestier până în Poiană unde a fost amenajat şi primul punct de control. Pe această porţiune am cam „înotat” prin noroi, dar n-a fost cu supărare. Vorba optimistului: bine că n-a fost mai rău. Din Poiană, drumul a continuat pe Valea cu Apă, cu coborâre în Poiana Stehil, după care a urmat promenada până în Şaua Tâmpei unde se afla al doilea punct de control. Ultima parte a traseului a ocolit Tâmpa pe lângă Răcădău, coborând înapoi în Piaţa Unirii. Vremea a ţinut cu noi şi, în pofida tuturor previziunilor nefavorabile, am văzut şi soarele pe o bună porţiune de drum.

Personal, traseul mi s-a părut accesibil. Nu am alergat foarte mult, iar pe urcare cu atât mai puţin. Mă gândeam că pe coborâre o să prind ceva viteză, însă n-a fost în totalitate aşa. Uneori şi coborâtul, mai ales pe porţiuni abrupte, te poate solicita la fel de mult ca şi urcatul. Până la urmă, mersul în pas alert s-a potrivit mai bine condiţiei mele fizice. Chiar şi aşa tot am reuşit să mă încadrez în termenul de 4 ore stabilit de organizatori. Este adevărat că ultima parte a traseului mi s-a părut cea mai lungă din cauză că obosisem, dar cu încurajările partenerului meu şi cu puţină mobilizare din partea mea am reuşit să trec cu bine linia de sosire.

Impresii

M-a surprins numărul mare de participanţi de aproape toate vârstele, categoriile de concurs fiind pentru 16-22, 23-39 şi 40+ ani, masculin şi feminin. Tot respectul pentru iubitorii de mişcare, am văzut persoane mai în vârstă cu o condiţie fizică excepţională care ar stârni invidia multor tineri. Organizarea a fost foarte bună şi chiar am fost plăcut surprinsă de implicarea celor responsabili cu partea administrativă a evenimentului care s-au străduit să rezolve cât mai multe cereri venite din partea participanţilor, inclusiv de numărul mare de voluntari prezenţi în diferite puncte ale traseului care te fotografiau şi te încurajau să mergi mai departe. Mi s-a părut amuzantă replica de încurajare „Hai că mai sunt 2 minute până la final”, eu trecând linia de sosire de-abia după vreo jumătate de oră. Recunosc că mi-a plăcut acest semimaraton pe care sunt fericită că am reuşit să-l termin. În concluzie, cred că o să vă relatez și despre următorul dacă o să mă țină puterile până la final.

Credit foto: Titus Antoș

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.