3 motive pentru un City Break la Viena, vara

Aş merge oricând la Viena, cu orice mică sau mare ocazie, pe ger, pe caniculă, singură, cu familia, cu treabă sau de plăcere, pentru două zile sau pentru două săptămâni. Nu spun doar vorbe, am dovezi şi alte opinii care mă susţin în articolul publicat de curând: Viena, oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii. În alte capitale m-aş teme şi m-aş foi mult înainte de a alege un city break, pe motivul de bun simţ că e prea puţin ca să apuc să simt cu adevărat ceva. Am nevoie de timp ca să depăşesc goana după lucrurile pe care am vrut să le văd de o viaţă, am nevoie de câteva momente în care să respir aerul fără să gâfâi, am nevoie de timp pentru a înţelege pe cineva, chiar şi când vine vorba de un oraş. Viena este totuşi o destinaţie care poate fi savurată pe bucăţele, suficient de compactă ca să ajungi la multe atracţii în timp scurt şi totodată destul de variată ca să ai şi la a zecea vizită ceva nou de făcut. E genul acela de oraş în care, chiar dacă te înfăţişezi ca viţelul la poarta nouă, fără să te fi documentat înainte, nu trebuie decât să nimereşti oriunde prin cercul central, pe numele lui de botez Ring, şi va fi imposibil să pleci dezamăgit.

Ca şi în propunerea anterioară de city break la Bergamo, pentru a nu te încâlci în prea multe informaţii şi atracţii turistice pe care le poţi găsi oricum pe site-ul extrem de util al Vienei, varianta în română chiar, voi încerca să mă limitez la trei motive pentru care merită să ajungi la Viena vara aceasta, chiar şi pentru trei nopţi.

1. O bălăceală în Dunăre

Când am aterizat în Viena era căldură mare. Parcă se mutase Caragiale pe acolo, aşa căldură mare, monşer. Şi dacă mă uitam atent puteam vedea şi ceva birjari prin zonă. Dar eu auzisem deja că vienezii nu se plimbă cu trăsura pe caniculă, ci se retrag la mal de Dunăre pentru a se răcori. Mai mult, cum am ajuns în cameră, am găsit o hartă mică ce cuprindea în mod explicit toate atracţiile de pe Dunăre. Ca o paranteză, există o Dunăre veche, una nouă şi o insulă. Vezi aici mai multe detalii şi decide tu dacă te duci la plajă, la surf, la ştrand, la o plimbare cu barca sau pur şi simplu la masă, la una dintre terasele cu specific grecesc, egiptean, mediteranean, mexican şi aşa mai departe.

Locul este vast şi, deşi îmi doream iniţial să închiriez o bicicletă şi să pedalez boem pe aleile liniştite şi pustii, căldura de care vă spuneam m-a descurajat. Aşa că am dat din picioare, ofticată că în spiritul meu de travel writer conştiincios, venit acolo la treabă nu la distracţie, îmi lăsasem costumul acasă. Fapt care m-a dus la următoarea întâmplare haioasă. Minorii sunt rugaţi să sară următorul paragraf.

Când am simţit că nu mai pot de cald, m-am descălţat, mi-am ridicat poalele până la o înălţime încă decentă şi mi-am băgat picioarele sfârâind în apă, păşind pe treptele special create pentru cei care doreau să intre la bălăcit. Mişcare greşită. În secunda următoare era lângă mine un nene la bustul gol, cu o burtică bombată cam de dimensiunea unei sarcini în luna a opta şi cu păr pe cap cam în aceeaşi cantitate ca cel de pe piept. Cum nu ştiam germană şi el nu ştia engleză am sfârşit prin a vorbi în română (prieten iugoslav). Şi cum nu doream să intru alături de el în apă pe motiv că nu am chef (fals!) şi nici costum (adevărat!), omul a vrut să îmi arate că nu contează şi în secunda trei şi-a dat jos ultima piesă de îmbrăcăminte de pe el, slipul. Am plecat ţinând privirea sus, refuzând politicos şi grăbit mâna întinsă şi nu am mai auzit decât un „ah, fată mândră!” de undeva de departe, din spate!
Dar nu m-am speriat şi în altă zi m-am întors la Donauturm pentru a vedea Viena de sus şi a mă bucura de un pahar de Aperol Spritz în cafeneaua rotitoare din vârf. Merită experienţa!

2. O vizită la piaţă – Delicatese culinare şi arhitecturale

După întâmplarea de pe malul Dunării mi s-a făcut un dor maxim de Alex. Aşa că m-am întrebat: unde s-ar fi bucurat el să meargă? Ah, da, la piaţă. Aşa că am văzut două: Brunnenmarkt, în Ottakring şi celebra Naschmarkt, aflată aproape de centru, lângă clădirea Secesiunii. La prima m-am simţit ca într-un souk oriental (cu tot cu negocieri, doamne cu văluri şi vânzători de orice naţie numai ariani nu). La Naschmarkt s-au adăugat mai multe delicatese, unele chiar extracondimentate ca preţ, dar, dincolo de culorile şi aromele încântătoare, mi-am bucurat ochii cu „delicatesele” arhitecturale ale clădirilor de peste drum, create de Otto Wagner.

O îngheţată ca la mama Italiei acasă

Aşa mi-a spus Oltea, că cea mai bună îngheţată e cea italiană şi că cea mai bună îngheţată italiană e în Viena. Am mâncat şi la Roma şi la Viena. La fel de bune, aş spune. Dar cum eşti la Viena, eu zic să verifici şi tu, fie la Zanoni&Zanoni, fie la Eissalon Schwedenplatz.

Vorbind de lucruri bune de mâncat şi băut, un pahar de vin bun am găsit, pe alese, la Wine&Co, iar cel mai bun desert l-am savurat la restaurantul St Ellas.

3. Hundertwasser

Fără comentarii, vezi mai multe detalii aici

Bonus: anul Klimt. Vorba mea, un sărut pentru care merită să mergi la Viena în 2012.

Ai văzut bine, nu am trecut …. Stephansdom,

Belvedere,

Leopold Museum,

Albertina,

Kunsthistorisches Museum,

Primaria etcetera, etcetera. Mariahilferstrasse nu se pune din punctul meu de vedere, nu dacă mergi doar un weekend. Zău, amintirile tale sunt mai preţioase şi mai durabile decât orice alte bunuri trecătoare, luate la reduceri. Dar îţi dau voie să dai o raită prin zonă pentru pitoresc şi câteva restaurante interesante (pe străzile adiacente).

În funcţie de gusturi, se pot combina o vizită la piaţă cu o răcorire în muzeu sau un tur prin centru cu o răcorire spre seară în Dunăre. Şi dacă se adună nori, nu te speria. Viena este şi mai frumoasă când vine ploaia.

Tu ce alte motive ai avea pentru a merge acum la Viena?

Despre Viena am scris şi voi mai scrie, am încă impresii şi idei de oferit. Ce zici, facem o baie în Dunăre? Cu costumul pe noi, desigur…


Dacă plăluiești să mergi la Viena, consultă și:

Cazare în Viena – idei pentru toate buzunarele și nevoile

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.