Londra. Un oraş este şi evenimentele pe care le găzduieşte.

Londra. Un oraş este şi evenimentele pe care le găzduieşte.

M-am întors în Londra pe 10 august, cu două zile înainte de închiderea Jocurilor Olimpice. Ca mulţi alţii, am urmărit la televizor ceremonia de începere şi programul competiţional pentru diferite sporturi (anul acesta favoritele mele au fost scrima, gimnastica şi înotul).

Pentru că mi-am petrecut anul care a precedat Olimpiada studiind şi locuind în Londra, am avut ocazia să simt pe cont propriu modul cum evoluează pregătirile şi cum creşte tensiunea până la începerea Jocurilor. Cand  în sfarsit acestea au  început, am simţit entuziasmul şi mi-am imaginat reacţiilor localnicilor şi ale celor rămaşi aici tocmai de acasă. Multe dintre bănuielile cu privire la atmosfera din Londra „acelor zile” mi s-au confirmat la intoarcere, cand am găsit o forfotă de turişti la metrou la 11 seara, oameni îmbrăcaţi şi pictaţi în culorile reprezentative ţărilor lor, împărtăţind cu vervă impresii despre evenimentele sportive la care tocmai participaseră.

Cel mai mult mi-a plăcut weekendul care a urmat (11-12 august), când centrul turistic al Londrei forfotea de oameni veniţi din toate colţurile lumii, turişti cu rucsacurile în spate, cu hărţile în mână, căutând şi mergând cu hotărâre spre puncte de atracţie şi evenimente doar de ei ştiute. Coada care intra în Westminster Abbey ajungea până la magazinul de suveniruri al Catedralei şi cea mai simpatică amintire din acea zi vine de la localnicii care îi ajutau pe nou-veniţi să desluşească hărţile şi să găsească destinaţiile.

Jocurile Olimpice au trecut, iar acum oraşul se pregăteşte pentru începerea, pe 29 august, a Jocurilor Paralimpice. Am vrut să ştiu ce cred şi, mai ales, ce simt oamenii despre acestea. Mi-am întrebat prietenii, am schimbat impresii cu oamenii cu care am împărţit banca din staţia de autobuz şi am citit comentariile de pe Twitter. C. mi-a spus că se simte motivată de atleţii care iau parte la acest eveniment şi că o determină să afirme că cerul este limita.  M. tocmai mi-a mărturisit că găseşte întreg evenimentul foarte motivaţional, dar că va ocoli paralimpicele dintr-un sentiment de compasiune. Alţii mi-au spus că nu urmăresc deloc aceste jocuri. Am întâlnit şi opinii mai puţin favorabile – oameni care mi-au mărturisit că Jocurile Olimpice au captat de fapt toată atenţia, a presei şi a turiştilor. Că, din păcate, nimeni nu acordă atenţie Jocurilor Paralimpice şi atleţilor care iau parte la competiţii… Că traficul nu va suferi câtuşi de puţin (deşi se pare că nici în perioada Jocurilor Olimpice nu a fost atât de afectat pe cât se estimase iniţial).

Aş vrea să adopt o atitudine mai împăciuitoare – mi-am dorit foarte mult să fiu în Londra pentru Olimpiadă şi să mă bucur de acea atmosferă de sărbătoare şi entuziasm. Am simţit-o atunci când m-am întors şi în zilele care au urmat. Din acest motiv, aştept cu nerăbdare să fiu aici, fizic, în zilele când Londra va găzdui Jocurile Paralimpice şi întrecerile lor sportive.

Cel mai mult aştept să aflu însă, de la televizor şi din presa scrisă, poveştile atleţilor care vor lua parte la aceste Jocuri. Ştiu din micile drame personale, că este nevoie de efort, de timp, de multă muncă fizică şi psihică să trecem peste dificultăţile cu care viaţa ne provoacă pe fiecare dintre noi.

Voi urmări, de aceea, aceste Jocuri Paralimpice şi voi lăsa poveştile şi succesele atleţilor care au avut puterea să depăşească grave probleme fizice, să revină şi să concureze şi să performeze la acest nivel, să mă inspire. Cred că fiecare dintre noi poate deprinde o învăţătură oricât de mică de aici.

Iar dacă Londra a primit cu entuziasm Jocurile Olimpice, cred că sentimentele faţă de ediţia paralimpică vor fi de încurajare şi susţinere. Facem pariu?

Aici puteţi găsi programul Jocurilor Paralimpice; noutăţi despre Londra 2012 găsiţi de asemenea pe:

Facebook – London 2012

Twitter – @London2012

Website – http://www.london2012.com/paralympics/

Articol scris de Irina Gheorghe