Cat de fericiţi suntem noi, muritorii de rând. Acum.

Cat de fericiţi suntem noi, muritorii de rând. Acum.

O afacere regală

Uităm atât de des să ne bucurăm de simplul fapt că ne-am născut în această epocă, în care avem condiţii decente de viaţă, în care nu avem şobolani pe stradă, în care avem acces la cultură şi nu ne cenzurează nimeni cărţile pe care le citim sau ideile pe care le exprimăm, în care iubim pe cine vrem şi ne bucurăm de copiii noştri care pot să apară din orice fel de relaţie, iar dacă greşim nu ne taie nimeni capul, nici măcar când o ţară suferă din cauza greşelilor noastre. E adevărat nu toţi din lumea asta mare au tot ce spun eu, e adevărat că am împuşcat un dictator acum ceva ani, dar vorbesc de noi, noi cei de rând care avem neobrăzarea să ne plângem chit că avem o casă în care trăim, o maşină care ne plimbă, un Bucureşti cu multe bube dar şi cu multe muzee, teatre, cinematografe şamd.

Am ieşit duminică din Cimena Studio lovită în cap de filmul pe care tocmai în văzusem: En kongelig affaere, pe limba lui daneză / A Royal Affair pe limba lui Schakespeare, O afacere regală pe limba noastră. Am ieşit impresionată de calitatea filmului, ruşinată de ignoranţa proprie (habar nu aveam de acel moment important din istoria Danemarcei, în jurul căruia e construit scenariul), plină de bucuria că sunt un om normal care îşi vede de viaţa lui normală, într-o poziţie normală şi nesemnificativă în societate, uimită în faţa puterii unor oameni de a-şi urma ideile până la capăt, până la moarte şi chiar dincolo de ea.

Am mers la film pe nepregătite, pe necitite, pe nedocumentate. L-a văzut Ghiocel(a) de dimineaţa şi, de când a venit acasa, mi-a zis într-una: duceţi-vă şi voi, duceţi-vă şi voi! Aşa că ne-am dus. Şi am băut o bere mare după, ca să ne revenim şi să ne aşezăm la locul lor emoţiile urcate sus în gât.

În primul rând nu mă aşteptam de la un film danez să fie atât de bun (nu ştiu de ce, zău), de la scenariu şi regie până la interpretarea actorilor. Am fost convinsă că este realizat după o carte, dar se pare că nu e aşa. Mikkel Boe Følsgaard în rolul regelui Christian VII interpretează un rol senzaţional şi am aflat că la momentul filmării era încă student la teatru, dar asta nu l-a împiedicat să fie premiat la Festivalul de film de la Berlin. Pe lângă el, Mads Mikkelsen, în rolul vizionarului medic de ţară Johann Friedrich Struensee şi Alicia Vikander, în rolul reginei, sunt amândoi atât de talentaţi şi de frumoşi încât te doare sufletul privindu-i cum se iubesc deşi ăsta e cel mai prost lucru pe care ar fi trebuit să-l facă. Totul este perfect constuit, cadrele sunt picturi în sine, imaginile vorbesc uneori cu adevărat în acele 1000 de cuvinte, iar tensiunea creşte discret către un final ce te doboară emoţional şi un deznodământ ce te înalţă.

Cum aşa, cum poţi să simţi abele sentimente deodată, lacrimi şi zâmbet, furie şi victorie? N-aş vrea să-ţi povestesc pentru că îţi voi strica surpriza. E păcat că nu ştim mai bine istoria lumii, mie personal îmi e greu să citesc cărţi de istorie, asta se datorează mai ales unor profesori din copilărie a căror misiune părea a fi să aducă teroarea în elevi, în locul plăcerii de a cunoaşte. Dar ce poveşti inspiraţionale şi interesante se găsesc în istorie, atât timp cât sunt captivant povestite!

O afacere regală dovedeşte acest lucru cu prisosinţă, iar oamenii care au crezut în ideile lor mai presus decât în orice altceva au schimbat cu adevărat lumea. Şi, ca să revin de unde am pornit, ne-au ajutat pe noi să avem astăzi acces la o viaţă decentă, la o carte, la un astfel de film…

Mulţumim!

Dacă vrei totuşi mai multe detalii despre film, le găseşti oriunde pe net, poţi încerca aici sau aici.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.