IMBECILES AGRESIVUM (denumit popular și GUTZERUL)

IMBECILES AGRESIVUM (denumit popular și GUTZERUL)

Trebuie neapărat să îți atrag atenția asupra unui exemplar cu care am fost confruntată în călătoriile mele prin România. Pericolul ca existența lui să îți strice (cel puțin în parte) o vacanță care altfel ar fi putut fi minunată, este atât de probabil, încât m-am decis, pentru siguranța ta, să-mi iau timp și să-l descriu în amănunt, poate că, fiind prevenit, o să poți să-l identifici (destul de probabil), să-l domesticești (greu de crezut), să-l eviți (dificil), să-l ignori (aproape imposibil). În orice caz, trebuie să știi că există și s-ar putea oricând și oriunde să îți iasă în cale!

Nu-mi amintesc să fi auzit în copilăria mea de el sau să-i fi observat eu însămi existența. Poate și din pricină că nu călătoream la fel de mult ca acum, iar călătoriile erau mai mult pe la bunici sau prin vreo tabără, sau poate din cauza că atunci părinții îmi erau pavăză împotriva tuturor relelor. Se prea poate însă ca apariția lui pe meleagurile noastre să se fi produs ceva mai recent.

Am auzit prima oară de el prin facultate, de pe la alți colegi. Nici astăzi nu știu dacă în toată țara i se spune la fel, nu am găsit în DEX nicio explicație referitoare la el și nici măcar un pasaj minuscul în vreun tratat de biologie, dar știu că am căpătat fiori încă de atunci, de când i-am auzit numele pentru prima dată: GUTZERUL!

Cunoașteți momentele acelea determinante din existența fiecăruia, pe care noi din vanitate le numim premoniție, dar care sunt de fapt bătaia unei aripi de înger păzitor? Cred că de atunci am știut, că și mie, mai devreme sau mai târziu, îmi va fi dat să mă-ntâlnesc cu el .

Gutzerul şi familia lui

Gutzerul este o ființă din cale afară de complexă, care are capacitatea de a se transforma de mai multe ori (sau nu!) în timpul existenței. Cel mai adesea se naște om, ca mine si ca tine, însă, în cazul în care ambii părinți sunt deja gutzeri, progenitura preia rapid însușirile părinților, probabilitatea ca el să se transforme în om pe parcursul vieții fiind în acest caz destul de redusă. Dacă totuși vine pe lume ca om, gutzerul începe, în cazul în care există condiții prielnice, să se transforme în jurul vârstei de 30 de ani. Uneori poate fi ceva mai devreme, uneori ceva mai târziu. Nu pot să spun exact ce determină transformarea, dar aceasta începe, în general, cu un mic boutique, o mică tarabă pe trotuar, comerțul cu haine și pantofi de lac din Turcia (aș putea jura că acesta a fost începutul erei gutzerului în România) sau comerțul cu electronice refurbished, aduse tot de prin străinătăți. Alteori, transformarea se datorează speculării terenurilor construibile sau a imobilelor în zone mai căutate. Rareori se întâmplă ca gutzerul să dea lovitura printr-o afacere „mai intelectuală“, dar nici această posibilitate nu este exclusă. În orice caz, la un moment dat gutzerul ajunge la maturitate. Cred că de aici și expresia „Gutzerul ăsta s-a ajuns!“. Odată ajuns, transformarea se petrece practic peste noapte. Aproape simultan dimensiunile sale se schimbă: îi crește burta, îi crește lanțul de aur la gât și ochelarii de soare, pe care cel mai adesea îi poartă pe cap sau agățați în tricoul lui de la Nai-Chi, îi cresc labele și odată cu ele și dimensiunea mobilului.

Spre deosebire de alte specii, fiecare dar absolut fiecare individ în parte este un exemplar Alfa, gutzerul neputând tolera nici măcar ideea că altcineva i-ar putea fi superior. Înarmat cu amfetaminele de rigoare și aparatul de măsură a pulsului, ultimul răcnet, gutzerul merge regulat și perseverent la sala de sport. Regulat și perseverent vreo două, trei ședințe, până când constată că bicepsii nu i se triplează în timpul record promis în prospectul cutiuței de care vă spuneam, singura musculatură care i se dezvoltă fără niciun efort rămânând cea care-i atârnă peste curea.

Nevasta gutzerului este destul de rar ea însăși o gutzeră. Cel puțin nu la început. De obicei vine dintr-o familie mai modestă, mulțumită ca fata a făcut o partidă excelentă și extrem de mândră de înrudirea cu gutzerul. Destul de repede după împerechere, începe și tânăra să treacă printr-un proces continuu de transformare. Îi cresc și ei cercei mari la urechi și lanț de aur. Spre deosebire de gutzerul mascul, care are preponderent lanț la gât sau mâini, poți recunoaște gutzera după lanțul de la gleznă. Cu o ancoră, o cruciuliță, sau o inimioară neaparat! Uneori cu toate deodată! Indiferent ce culoare o fi avut coama ei înainte, aceasta se decolorează treptat, gutzerul fiind de părere că o parteneră cu adevărat sexy nu poate fi roșcată sau brunetă. Dacă gutzerul iubește tatuajele, gutzera va avea și ea unul, destul de discret, doar cât să se vadă că este „din societate“ (dar totuși cuminte) și va învăța să-și facă unghiile la manichiuristă, în loc să le roadă cu dinții. Nevasta gutzerului este total siderată de calitățile partenerului ei, nu-i vine să creadă că dintre toate femeile lumii el a ales-o tocmai pe ea (el, care ar fi putut avea pe oricare!), că a scos-o în lume și a făcut-o Doamnă, că a dedulcit-o la atâtea finețuri. Îl privește cu ochi umezi, gata în orice moment să sară să-l servescă și i-ar tăia chiar și friptura în bucăți potrivite, dacă nu ar fi mai tot timpul ocupată să taie friptura ăluia mic.

Copilul de gutzer este, în general, băiat (nu am o explicație pentru asta) și vine pe lume având deja 5-6 ani (sau pe acolo). Sunt convinsă de asta, pentru că nu am văzut niciodată un gutzer cu bebelușul în brațe sau împingând gheboșit la tricicleta vreunui pici de 2 ani sau, pe o bancă în parc, citind o poveste vreunuia de 3 ani. Se pare că gutzerul are o oroare organică faţă de copiii mici, de aceea gutzera ori naște copilul de 5 ani, ori stă acasă cu el până acesta mai crește, grija copilului fiindu-i oricum până pe la această vârstă, încredințată ei în totalitate. În tot acest timp gutzera nu prea iese din adăpost, gutzerul ocupându-se de procurarea hranei.

Atunci când copilul îsi pierde mirosul de nou-născut și poate fi acceptat de către tată fără a fi expus vreunui pericol, este în sfârșit timpul ca întreaga familie să plece în concediu. Începând din acel moment, educația copilului va fi preluată de către tată, mama nemaifiind considerată suficient de deșteaptă pentru scopul acesta. Pentru gutzerul mic, acesta este momentul contactului cu lumea înconjuratoare, gutzerul tată nescăpând nicio oportunitate de a-și prezenta cu mare mândrie odrasla celor care vor (și mai ales celor care nu vor) să îl cunoască, prezentarea fiind însoțită mai mereu de povești care dovedesc că micul membru are deja calități caracteristice rasei lui. Sprijinit de atitudinea tatălui, copilul de gutzer ajunge destul de devreme la concluzia că este altfel decât ceilalti copiii, că are mai multe drepturi, că poate îndrăzni mai mult. Sensul expresiei „Nu e voie“ îi este total necunoscut, astfel încât nu te mira dacă pe sub șezlongul din zona dedicată exclusiv adulților, pe care tocmai îți faci mulțumit siesta, ai să observi urme proaspete de gutzer mic (tata tocmai i-a explicat responsabilului de la ușă de ce copilul lui are cu siguranță voie acolo). Urmele ar trebui să te pună în stare de alertă. Dacă există indicii că în preajmă se află un pui de gutzer, este foarte probabil ca, în timp ce înoți relaxat în piscină, să îți plonjeze o mică bombă grăsuţă aproape pe spinare, împroșcându-ți apa clorurată în ochi și urechi. Te sfătuiesc în acest caz să părăsești neîntârziat piscina, pentru că puiul de gutzer nu se va opri aici, el având o plăcere fantastică în a plonja în piscina pentru adulți, iar si iar, de o sută de ori, chiar dacă pe un panou alăturat stă scris negru pe alb, că este interzis să sari în apă, de pe marginea bazinului.

Gutzerul, cum îl recunoști și știi dacă îți este în preajmă: e gălăgios, vorbește mult (de obicei la mobil), dând în gura mare indicații vreunui „băiat de-al lui“ și râde tare. Dacă vă întâmplați să fiţi împreună pe plajă îți fumează în nas, umblă cu pieptul bombat, are sandale „cu deget“, e aproape mereu însoțit de una sau două perechi de amici (în care de obicei cel puțin unul este tot gutzer), concediul în gașcă făcând mult mai multă plăcere! Considerându-se un om doldora de umor, face împreună cu prietenii glume care ție îți strepezesc dinții, dar la care ei râd de se spetesc, aruncând în jur ochiade, să vadă dacă toți au prins poanta. Dacă ești tânără și simpatică și stai la rând pe la vreo terasă, să-ți iei și tu o înghețată să te răcorești, s-ar putea să ai norocul să-i simți buricul transpirat înfipt în spatele tau. Nu are sens să încerci să-i vorbești. Orice ai zice, va fi interpretat ca o tentativă de comunicare, pentru că gutzerul se crede seducător și irezistibil. Dacă totuși va înțelege ce vrei să spui, te va privi uimit că-i refuzi avansurile, făcându-te să pricepi din puține cuvinte cât de „nedegașcă“ ești.

Dacă locuiți în același hotel, poți fi sigur că va trebui să recurgi la toată dibăcia ca să te strecori pe lângă automobilul lui, parcat mult peste trotuar, înfipt în gardul verde. Cu toate acestea, lungimea mașinii pare să fie mai puțin importantă pentru gutzer, lățimea fiind decisivă. Dacă însă atât lungimea cât și lățimea sunt impresionante, chiar trebuie să fii prudent: ai aici de-a face cu un exemplar reușit de gutzer, din teapa „crème de la crème“ . Ca să fii sigur, urmărește-l la micul dejun.

Dacă fiecare membru al familiei îşi umple de la bun început câte trei farfurii, îsi aduce la masă tot atâtea pahare de suc plus 5 boluri de fructe proaspete și/sau uscate și câte 20 de felii de pâine prăjită, atunci da, el e! Desigur, nu trebuie să crezi că gutzerul este dotat cu un stomac mult mai mare decât cel al omului, cel puțin un sfert din mâncare rămânând pe masă, dar lui îi place să simtă că are. În plus a plătit pentru asta și e dreptul lui, nu?

Unde poate fi întâlnit: aș îndrăzni să spun că nu prea mai există locuri unde să fii într-adevăr în siguranță: în mall-ul la modă, la sala de sport, la ședința cu părinții, la ghișeul vreunei bănci, în avion, la munte, la mare. Nu fă greșeala să consideri că dacă te-ai ascuns într-un hotel de 4 stele, ai să îți savurezi liniștit concediul. Mai ales acolo îl poți întâlni, pentru că dorința de a epata este nucleul și seva întregii existențe a gutzerului. Probabilitatea să-l întâlnești scade direct proporţional cu numărul de stele al locului tău de cazare. Dacă alegi vreo pensiune mai mititică, pierdută pe undeva prin munți s-ar putea să ai noroc, iar dacă te rătăcești cu cortul prin vreo sălbăticie romantică, să știi că poți dormi chiar și sub cerul liber, aici nu vine niciun gutzer.

Câteva reguli de comportament în cazul în care îţi iese unul în cale, stă la masa de alături în același hotel cu tine, are cearșaful pe plajă lângă al tău, se oprește la povești cu familia și prietenii în mijlocul bazinului, tocmai când tu vrei să înoți o rundă, e la același club de tenis cu tine… sau e șeful tău. În ultimul caz nu se prea mai poate face mult pentru tine. Oricum, îți suntem toți alături!

În celelalte situații, dacă ai dat cu ochii de el sau și mai grav, el de tine, nu pronunța nici într-un caz cuvântul gutzer, nu da ochii peste cap și nu fă semne cu degetul. Nu îl fă atent la politețe, bun simț și reguli și ferește-te cât poți să faci vreo remarcă referitoare la educația copilului, mai ales în acest caz gutzerul putând deveni agresiv. Dacă ești karateka, poți încerca sa-l îndepărtezi prin lovituri de picior ușoare, plasate la nivelul botului, dar dacă nu-ți iese, poți să te pui în siguranță, rostind cuvântul magic: „Şefu!“. Teribil ce-i mai place gutzerului să i se spună Șefu. Devine atât de blând, că l-ai putea scărpina chiar sub barbă, dacă nu ai fi hotărât deja să nu te apropii în viața ta atât de tare de un gutzer. Acum, dacă totuși s-a întâmplat și ești mai aproape de el decât ți-ai dorit vreodată, trebuie să știi că nu trebuie să te ferești atât de urletul, labele sau mușcătura lui, cât de ceva care este de o sută dacă nu de o mie de ori mai periculos și mai dezgustător. Ceva de-a dreptul înfiorător!

Aproape că nu ți-aș spune, așa de tare mă tem să nu te bag de tot în sperieți, dar vreau să te previn până la capăt: ferește-te ca de dracu de apucătura gutzerului. Pe bune, apucăturile lui sunt mortale!

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania.
Despre ea spune: “Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.