N-am fost dintotdeauna o gurmandă. Am trecut şi eu prin adolescenţa şi tinereţea aceea superficială în care mă întrebam de ce trebuie să mâncăm şi de ce nu putem să luăm o pastilă şi, gata, să scăpăm de masă? N-am fost niciodată slabă, nici măcar atunci când nu mâncam cu mare entuziasm. Chiar şi acum am momente, mai ales atunci când nu e nimeni pe lângă mine, în care aş putea face foamea, deşi frigiderul este plin.
Alex şi călătoriile m-au schimbat şi continuă să mă schimbe.
Nu am slăbit, dar am învăţat că pot supravieţui cu asta şi că a savura ceva nou, alături de cineva drag, într-un loc necunoscut, face parte din experienţa fantastică şi completă a călătoriei. Îmi e din ce în ce mai greu să călătoresc 100% low budget, să mă gândesc că aş fi în stare să mănânc numai covrigi doar pentru a ajunge în nu ştiu ce loc minunat din lume. Nu mă interesează neapărat luxul, dar nici să trec printr-o destinaţie fără să o gust nu mai sunt de acord.
Ţi-am povestit deja aici că în Madeira nu am prea reuşit să mă controlez şi că totul arăta atât de bine şi era atât de bun încât m-am trezit umplându-mi stomacul peste limite rezonabile, la fiecare masă. Fiind un info-trip, nici măcar nu am avut şansa să scap vreo masă, iar singurul aliment pe care mi l-am luat de pe stradă, de la piaţă mai exact, nu de foame, ci de curiozitate, a fost o banană. O silver banana mică, parfumată, cu o uşoară aromă de lămâie. Mie aşa mi s-a părut, mai bună decât rudele ei mai mari şi mai grase (hai nu, iar vorbim despre asta?).
Am mâncat aşadar la hoteluri de 4 sau 5 stele, în restaurantul luxos al feribotului care ne-a dus şi adus de la Porto Santo şi, atunci când mi-am adus aminte şi nu mi-a luat-o gura pe dinaintea minţilor, am făcut şi poze. Ca să îţi fac ziua de astăzi mai grea, bineînţeles, dar nu insuportabilă, pentru că se pare că nu am atât de multe imagini, iar deserturile au alunecat ca prin minune pe gât în jos!
Aşadar, ce mâncăm în Madeira?
Nu trebuie să îţi spun că fructele de mare sunt la ele acasă pe o insulă. Preferatele mele au fost salata de creveţi cu andive, un carpaccio aromat de cod sau renumitul şi urâtul black scabbard fish/espada. Toată lumea ne-a spus că nu este deloc un peşte arătos şi că îi stă mult mai bine în farfurie. N-am crezut până n-am căutat pe Google images. A trecut Halloween, aşa că mai bine nu te uita! Însă, dacă ai ocazia, nu refuza o porţie de file, pane sau înecat în sos delicios de banane prăjite sau fructul pasiunii. Sau amândouă, cum am gustat într-un loc. Localnicii nu apreciază combinaţia aceasta, dar eu am fost mai mult decât încântată!
Dacă nu eşti fan peşte, Madeira este renumită şi pentru fripturici marinate în vin sau frigărui gigant, numite espetada – bucăţi zdravene de carne de vită, asezonate înainte cu usturoi şi sare, apoi înşiruite pe beţişoare de dafin şi fripte pe grătar. Cu carne de vacă nu se moare de foame. Aşa spunem noi, exact aşa se spune şi în portugheză. Sunt diferenţe de nuanţă în pronunţie, dar încearcă să spui asta când eşti acolo şi vei fi surpriza grupului. Nu îţi joc feste, nu e vreo înjurătură, înseamnă acelaşi lucru. În gaşca noastră Dragoş a lansat propoziţia minune şi după aceea s-a tot repetat în zilele petrecute pe insulă, spre deliciul tuturor.
Tot cu usturoi e şi bolo-do-caco, un fel de chiflă tăiată în două şi unsă cu unt şi planta minunată din care trebuie să consumi atât tu, cât şi partenerul, dacă mai visezi la o seară romantică. Eu nu eram cu partenerul şi nici nu-mi doream unul nou, aşa că nu m-am formalizat. Pâinea trebuie să fie caldă, coaptă atunci pe vatră, iar în compoziţia ei nu se adaugă drojdie. Interesantă este şi mămăliga prăjită în ulei de măsline, cu rozmarin, sau piureul de cartofi făcut pane.
Supele sunt şi ele gustoase, am întâlnit supa de grâu (din care nu mai ţin minte dacă am gustat) sau supa de cartofi, napi şi varză, cu o textură cremoasă şi ceva din neamul cârnăţesc plutind prin ea. Cea mai faină mi s-a părut o supă verde de coriandru cu brînză, nu am idee daca e ceva specific, dar merită încercat şi acasă!
Iar de bufetul cu prăjituri dacă te-ai apropiat, te-ai ars! Pentru că sigur nu poţi pleca de acolo cu un singur sortiment. Stupoare, n-am decât o poză!
Despre Madeira ni s-a spus că este insula pe care orice ai planta, creşte. Găseşti aşadar o varietate de fructe, de la micul dejun şi pînă la desertul cu îngheţată care poate lejer rivaliza cu cea din Italia. Unde mai pui că dacă este însoţită și de fructe proaspete poți jura că ai aterizat direct în rai.
Acum că ne-am îndopat, ar trebui să trecem la un digestiv. Sau la băuturi, unde constatăm aceeaşi înclinaţie spre dulce. V-am mai povestit despre poncha, un amestec de rom cu miere de trestie şi suc de lămâie, sau despre Nikita, o combinaţie bizară de bere cu vin, îngheţată şi ananas. Prin munţi şi văi găseşti lichioruri, inclusiv de castane. Pe o vreme friguroasă poţi încerca un vin fiert amestecat cu cafea! Şi, în cele din urmă, vinul care poate să îţi placă sau nu, dar nu ai cum să conteşti că e dulce, chiar în varianta sec: Madeira Wine! Dar dacă încep acum să îţi povestesc şi despre vin ne apucă noaptea, aşa că hai să lăsăm subiectul acesta pentru vinerea viitoare, ce zici?
Nu ştiu tu, dar eu simt că am pus un kil numai povestind despre felurile de mâncare din Madeira, ceea ce nu îţi doresc şi ţie!
Această călătorie a fost posibilă cu susţinerea TAP Portugal şi Top Atlantico Madeira. Aşa cum v-am obişnuit, impresiile, opiniile şi gusturile îmi aparţin în totalitate!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
