Scurtă cronică de restaurant unguresc

Scurtă cronică de restaurant unguresc

Nu ajungem la restaurante atât de des pe cât ne-am dori. O facem mai degrabă atunci când călătorim, iar când suntem acasă ne e foarte greu să planificăm o ieşire. De cele mai multe ori se întâmplă spontan. Cum ar fi după un spectacol de duminică, la care am fost cu LumeaMică.

Aş mânca ceva bun, ceva unguresc, mi-e dor de Ungaria – spun eu şi imediat butonez pe facebook, lansând întrebarea. Primesc răspunsuri şi propuneri din centrul vechi, nu am mărturisit neapărat specificul. Cu toate acestea, printre idei apare şi un restaurant unguresc din centru, de care am mai auzit păreri împărţite, dar şi unul recent lăudat de Dan Cornel Săvulescu şi prietenii de la Wish2Go.

Ok, Duna să fie! Şi pornim.

Ajungem pe o străduţă mică în apropiere de Foişor sau intersecţia Eminescu cu Moşilor, undeva mai la doseni, într-o zonă cu mai multe cârciumioare. Faţada restaurantului şi intrarea ne cam pune frână, fiind destul de neinspirate ca design, dar până la urmă intrăm pentru mâncare nu pentru cum arată. Am spus că vrem ceva bun şi ceva bun găsim. Atât în farfurii cât şi în servicii.

Servirea e ireproşabilă, sfaturile competente, o palincă din partea casei apare ca prin minune pe masă, iar meniul cu foi laminate ascunde gusturi care te bagă în păcat. Găseşti mai jos ce am înghiţit fără să cugetăm prea mult. E drept că noi am ales ce era mai scump acolo prin meniu, dar în rest preţurile sunt chiar decente.

Doar la final, ghiftuiţi şi mulţumiţi, ne-am întrebat cu un prefăcut regret: “cum să facem să nu mai mâncăm atât de mult?”. Bine măcar că acasă la noi suntem mai cumpătaţi.

Sărumâna’ pentru masă Duna, mai venim!

Şi mulţumim Zoltán Márton pentru fotografii, că noi, spontani fiind, nu am avut decât telefoanele la noi iar felurile degustate merită mai mult respect!

Later edit:

La revenirea în restaurant, în alte două ocazii, am constatat anumite probleme care ne-au scăzut mult entuziasmul. În ambele rânduri calitatea unui ingredient a lăsat de dorit, iar în momentul în care restaurantul a fost aglomerat serviciile au eşuat dramatic, comanda, mâncarea şi nota venind foarte greu.

Notă:

Recenzia şi recomandarea restaurantului este valabilă la data publicării. Nu putem verifica păstrarea calităţii de-a lungul timpului decât dacă mai ajungem pe acolo (vezi mai sus un “later edit”). Vom anunţa schimbările, dacă apar şi suntem la curent cu ele. Sau te rugăm pe tine să ne scrii, într-un comentariu, dacă părerea sau experienţa ta a fost diferită de a noastră. 

 

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.