Aşa cum călătorului îi şade bine cu drumul, din cele 7 zile în Lisabona, două dintre ele au fost … în afara oraşului. Despre una poţi citi pe scurt aici, iar a doua povestire de-abia începe.
Scurtă introducere
Pe lângă binecunoscutele vinuri de Porto, Portugalia îți prezintă și fața aspră și florală a vinurilor seci, albe şi roşii. Zona, cunoscută acum ceva vreme sub denumirea de Estremadura, acum mai simplu ca zona Lisabona (schimbare venită ca urmare a confuziei cu zona omonimă din Spania) devine din ce în ce mai cunoscută prin şi pentru vinurile produse aici.
La doar 70 de km nord de Lisabona şi 50 de km de coasta Atlanticului se găseşte regiunea Obidos. Crestele muntelui ce se zăresc în depărtare acţionează ca o barieră, menţinând un climat umed, iar o consecinţă importantă este că nu sunt necesare sisteme de irigaţii pentru viţa-de-vie cultivată aici.
Istoric vorbind, viţa-de-vie se cultivă în zonă de prin anul 1150, atunci când regele Alfonso Hernriques a donat pământul din zonă călugărilor din ordinul Cistercienilor.
Quinta do Sanguinhal
Invitaţia pe care am primit-o de la Ana Reis ne-a adus în Bombarral. Crezi că poţi pronunţa corect denumirea oraşului? Mai încearcă, s-ar putea să îţi reuşească … sau nu. Dacă în loc de rr foloseşti un ha gutural cu influenţe arabe înseamnă că te apropii.
Încă 3 minute de mers cu maşina și am intrat în Quinta do Sanguinhal înființată prin 1927, cu multă istorie şi pasiune pentru tot ce înseamnă produse rezultate în urma prelucrării strugurilor.
Cu la fel de multă pasiune şi Ana ne-a purtat prin pivniţe, prin istoria şi procesul de fabricare a vinului licoros, a brandy-ului, a grapei şi nu în cele din urmă a vinului.
Cheia de o mărime impresionantă deschide ușa către pivnița în care 36 de butoaie de stejar portughez așteapă cuminți, timp de zeci de ani, ținând în pântecele lor de 3 500 l lichidul ce are să devină vin licoros cu chipul și asemănarea celor produse în Porto. Poate știai sau poate nu că sursa principală de brandy utilizată la oprirea fermentației vinurilor de Porto provine din zona Coastei de argint (Costa de Prata) a Portugaliei care se întinde de la Lisabona la Fiqueira da Foz. Soiul dominant al regiunii fiind strugurele alb, brandy-ul este produs aici, zona fiind astfel recunoscută ca a treia mare producătoare de brandy după regiunile Cognac și Armagnac.
Purtați de aromele de brandy ne oprim și într-o distilerie unde aflăm cum vinul devine brandy și boasca devine Aguardiente (grapa). La fel aflăm că intrarea Portugaliei în Uniunea Europeană a transformat un produs fără taxe – grapa – într-unul pentru care trebuie să plătești 23% taxe, la care mai adaugi încă 3 euro pentru fiecare sticlă îmbuteliată (sigiliul sau timbrul pe care-l avem și noi).
După o vreme cu ploaie din belşug, cam rece pentru gustul portughezilor, florile te atrag precum atrag albinele, iar viţa-de-vie îşi face curaj să-şi deschidă mugurii spre soare.
Şi în sfârşit să ne ocupăm un pic de vinuri:
Sôttal 2011 – un vin floral, parfumat, cu miros de soc și aromă proaspătă, cu doar 10% alcool în care se regăsește 50% Muscatel împreună cu Arinto și Vital. De băut tânăr alături de salate, tapas, fructe de mare.
Cerejiras Rosé Regional – 2011 – de asemenea un vin floral, dulce la miros, cu arome de trandafir. Culoarea este de un roz intens spre roșu deschis și asta pentru că macerarea boabelor de strugure cu tot cu coajă durează aproape 24 de ore. Castelao, Aragonez și Touriga National sunt cele trei varietăți din care se naște acest vin. Un vin proaspăt pe care îl poți asocia cu aperitive, pește, carne albă.
Quinta das Cerejeiras Reserva – 2011 – un vin a cărui etichetă este neschimbată de la începuturile companiei. Chardonnay 30% fermentat în butoaie de stejar franțuzesc (se folosesc numai baricuri noi), alăturat apoi soiurilor de Vital și Arinto, după care se mai lasă la maturat un an în sticlă. Se simte lemnul, iar la sfârșit tente de lămâie. Este vinul alb care a meritat efortul de a-l aduce întreg și nevătămat la bagaj de cală.
Ca o paranteză am auzit ceva zvonuri că se va reveni la ideea de a putea trece cu lichide la vedere atunci când îți alegi mijlocul de transport aerian sau cel puțin mai sper încă :).
Peninsula – 2010 – Castelao și Aragonez se întâlnesc în butoaie de inox unde fermentează la o temperatură convenabilă de 25-26°C. Mai îmbătrânesc apoi 5 luni în baricuri de stejar franțuzesc și american. Rezultă un vin de culoare roșu aprins, sec și ușor cu 13% alcool.
Sanguinhal Cabernet Sauvignon și Syrah – 2009, cu cele două soiuri în proporții egale și vinificate separat în butoaie de oțel după care se odihnesc pentru vreo 6 luni în baricuri de stejar franțuzesc. Un gust plăcut în care se simte foarte frumos syrah-ul. Nu ar strica ceva brânză, vânat sau carne roșie prin preajmă.
Quinta do Sanguinhal Tinto – 1998 – un cupaj de Caselao -75%, Touriga Nacional – 20% și Aragonez -5% ce au cunoscut baricul de stejar franțuzesc nou pentru 12 luni. Cei 15 ani aduc cu ei arome de marmeladă amestecate cu cele de lemn și vanilie, un pic fumé după simțurile mele.
Și pentru că tot am discutat de vinurile licoroase, avem parte de un Quinta de S. Francisco Licoroso Doce – 2012 un blend de Castelao, Carignan și Aragonez care au îmbătrânit împreună timp de 8 luni în baricuri de stejar american și franțuzesc. Este un blend între diferiți ani de recoltă care au stat cel puțin 10 ani în butoaie. Fermentația a fost oprită la fel ca la vinurile de Porto prin adăugare de brandy. Ciocolată, nuci, stafide, un vin licoros cu „doar” 17,5% alcool.
După cele două episoade de degustări (aici și la Peixe em Lisboa) trag o concluzie clară legată de vinurile portugheze seci – îmi plac foarte mult cele două soiuri locale, roşii – Aragonez (un Tempranillo portughez) și Touriga National. Am zis!
Am plecat cu autobuzul înapoi către Lisabona cu părere de rău că nu mai puteam rămâne prin zonă ca să dăm cu ochii de Obidos, despre care se spune că este un oraș în care timpul s-a oprit, un oraș în care Renașterea și Barocul s-au întâlnit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. E cu siguranță pe listă pentru o următoare întâlnire.
Mulţumim Anei Reis pentru primire şi pentru vizita la Quinta do Sanguinhal.
Vizita la Lisabona a fost susţinută de TAP Portugal România şi face parte din proiectul Destinaţile copiilor.
Fotografiile au fost făcute cu un NEX-6 de la Sony Romania.
Ca de obicei, opiniile, „condeiul” şi talentul foto ne aparţin.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
