Despre copilărie, părinţi, călătorii şi un proiect frumos pentru 2013 – 2014
Anul acesta LumeaMică împlineşte 10 ani. A crescut LumeaMică, încă puţin şi se face mare. Mă bucur că nu se grăbeşte ci îşi doreşte, în majoritatea timpului, să rămână copil. Cu toţii ar trebui să ne dorim asta, dar am fost zoriţi de cei din jurul nostru, în varii forme, să “ne facem mari”, să ne “maturizăm”. “De ce eşti copil?” suntem întrebaţi uneori şi nu e de bine, înseamnă că ceilalţi văd naivitatea ca pe un defect. Aş prefera mai degrabă să fiu întrebată: “De ce nu mai eşti copil?”, abia atunci aş simţi că am ceva de făcut, de revizuit, de reamintit, de schimbat. Nici un părinte nu-şi doreşte ca puiul său să crească mare. Şi niciodată acesta nu este suficient de mare în ochii lui. Şi totuşi, din primii ani de viaţă îi spune: “nu mai eşti un bebeluş, de ce te comporţi ca un bebeluş?”. Nu sunt un sfânt sau vreun părinte ideal, am făcut-o şi eu. Aşa cum am avut şi eu ezitările mele, legate de a călători sau nu cu copilul, de a alege o destinaţie sau alta pentru că suntem cu copilul. Dar până la urmă am călătorit, chiar dacă nu am făcut nimic eroic sau riscant. Am stat la soare sau am făcut un circuit, am dormit şi la all inclusive şi la cort, am mers cu avionul, cu maşina, pe şase roţi sau doar eu cu cea mică, am încercat mai multe variante şi opţiuni şi am constatat că toate se potrivesc, că nu se schimbă nimic în mod radical.
În timp mi-am dat seama că puteam face şi mai mult, dar erau alte vremuri, aveam şi alte preocupări, eram o altă eu, mai ocupată cu activităţi mai puţin legate de travel. De aceea mi-am propus să încurajez toţi părinţii să călătorească alături de copii, pentru că ştiu cum e, pentru că dacă eu n-am făcut anumite lucruri alţii nu ar trebui să le rateze, pentru că este posibil şi minunat, de la cele mai fragede vârste. Şi pentru că, aşa cum spune Oltea aici, “copiii călătoriţi de mici sunt cu 5 minute mai isteţi”.
Revenind acolo de unde am pornit, LumeaMică se face din ce în ce mai mare. Deja alegem împreună destinaţiile, iar dacă stau să mă gândesc bine, de negociat le negociem deja de vreo 2-3 ani. La începutul acestui an a plecat în tabără cu Corul de Copii Radio, nu a fost prima tabără, dar a fost pentru prima dată când şi-a făcut singură bagajul şi la dus şi la întors, când a mers cu autocarul până acolo, când n-am ştiut cum arată camera în care va sta şi când noi nu am fost nici măcar prin apropiere. A venit înapoi întreagă şi fericită, dar despre asta poate vă povestesc altădată. Cert e că simt apropiindu-se momentul în care îşi va face singură vacanţele, în care va alege dacă să vină cu noi sau nu, în care va prefera să fie alături de prietenii de aceeaşi vârstă. Aşa că profităm de timpul rămas pentru a ne concentra pe vacanţele pentru ea şi alături de ea, nu că până acum n-am fi făcut-o dar începând de acum chiar ne vom concentra căutările pe locuri şi atracţii ce-i vor rămâne în minte pentru totdeauna.
Proiectul pe care vrem să-l lansăm anul acesta se va întinde pe parcursul a cel puţin doi ani, 2013 şi 2014, adresându-se mai ales părinţilor şi copiilor. Pe acolo pe unde vom merge împreună, fie că va fi o vacanţă mai lungă sau un city break, vom căuta cele mai frumoase atracţii sau activităţi pentru copii, le vom testa şi apoi vom împărtăşi impresii, sfaturi şi idei, atât ale noastre ca părinţi cât şi ale ei, ca tânără speranţă în ale scrisului şi povestitului. Cine a văzut-o vorbind la Poveşti din LumeaMare, a putut constata că adoră să iasă în faţă.
Nu voi dezvălui încă toate componentele proiectului, care te asigur că sunt originale şi frumoase, pentru că am nevoie, pentru a-l duce la împlinire, de partenerii potriviţi, care să ni se alăture financiar în acest demers. Pe măsură ce vom face progrese te voi ţine şi pe tine la current.
Un prim pas a fost deja înfăptuit şi lansăm acest proiect cu o plecare la Carnavalul de la Veneţia. Cum puteam debuta mai frumos decât în mijlocul unei poveşti, ce poate lăsa mai mult loc imaginaţiei şi jocului decât libertatea de a te costuma cum vrei şi a purta masca pe care o vrei, ce poate fi mai copilăros decât asta? Veneţia nu este o destinaţie pentru copii, spun unii, panicaţi, pe bună dreptate, de aglomeraţie, haos, gălăgie şi poate că anumite manifestări nu foarte ortodoxe ale celor care interpretează măştile precum anonimii de pe internet. Un copil mic-mic poate că nu s-ar simţi bine sau poate că s-ar speria, dar nu toţi copiii sunt mici. Să nu uităm că Petra face teatru gestual la Teatrul Masca, aşa că tema se potriveşte de minune. Vom vedea şi o să vă spunem după, dacă a meritat sau nu. Iar împreună cu noi s-a hotărât şi Ina să vină, eu una nu cunosc mulţi copii mari mai frumoşi ca ea!
Mulţumim deja lui Dragoş, de la Explore Travel, pentru că ne-a asigurat biletele de avion, altfel poate că nu am fi reuşit să ne vedem visul cu ochii şi să începem proiectul acesta cu dreptul.
Tu ai fost la Veneţia în timpul carnavalului? Dacă da ce ne sfătuieşti să facem, ce să nu ratăm şi ce să evităm? Iar dacă nu ai fost, ce ai vrea să afli, ce ai vrea să aducem de acolo pentru tine, ce fel de impresii, informaţii sau fotografii?
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
