Utopia de weekend: câte zile de concediu ai vrea?

Utopia de weekend: câte zile de concediu ai vrea?

Mă tot roade de ceva vreme o întrebare: de ce, Doamne iartă-mă, nu putem avea atâtea zile de concediu câte am vrea? Nu-mi săriţi în cap, ştiu că eu n-am şef la care să mă duc cu cererea de concediu şi pot să plec, măcar în principiu, de oricâte ori îmi tună. Nu e chiar aşa daaaaar, dacă vreau musai plec şi gata. Dar mă uit în jur, sau nu în jur, ci foarte aproape de mine, şi mă apucă jalea: păi cum să îţi ajungă 25 de zile pentru lumea asta mare şi cât ai vrea să vezi? Aşa că revin pe coadă, poziţia șezi, înclin capul într-o parte şi cu privirea aceea rugătoare de căţel cuminte întreb: de ce nu se poate mai mult?

De ce majoritatea angajatorilor ar da nişte sute de euro în plus la salariu, dar n-ar da de la ei nişte zile de concediu în plus? De ce s-ar teme că un om odihnit şi plimbat n-ar putea face treabă la fel de bine, dacă nu cumva şi mai bine, ca unul obosit, stresat şi frustrat? De ce nu se schimbă odată ceva în lumea asta a corporaţiilor şi nu se evaluază oamenii după performanţe şi obiective, în loc de a-i contoriza după nişte cartele care nu ştiu  despre ei decât ora de sosire şi cea de plecare?

Am auzit că prin anumite părţi se mai poate, mai degrabă prin afară decât pe la noi. Sunt şi companii care se arată destul de flexibile, chiar dacă nu la modul oficial. M-a impresionat cazul unei şcoli din Japonia în care prezenţa nu e obligatorie. Şi ca să vezi, copiii se duc de plăcere! Lumea se mişcă, sper că în direcţia bună.

Na, am devenit deja prea serioasă când, de fapt, doream doar să te invit la o porţie de utopie şi să te pun să îmi spui tu mie: câte zile de concediu ai? Câte crezi că ai merita? Câte ai putea duce? 🙂

Hai, liber la mişto-uri…

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.