„Dacă nu ai fost pe deplin satisfăcut de condiţiile oferite de noi, nu ne aşteptăm să îţi achiţi cheltuielile de cazare” este o afirmaţie destul de îndrăzneaţă, mai ales în România. Afirmaţie pe care am auzit-o, dar am şi văzut-o scrisă la loc vizibil, exact acolo unde ai scoate portofelul înainte de a părăsi hotelul Hampton by Hilton. Ideea aceasta are şi un nume, Hamptonality, un fel de definiţie a excelenţei în servicii, dacă mă întrebi pe mine. După o noapte petrecută acolo am înţeles însă că şansa de a pleca fără să plăteşti e mică, nu prea ai cum să nu fii satisfăcut. Îţi voi explica mai jos, cu liniuţe, cum mi s-a potrivit ca o mănuşă tot ce am găsit în acest hotel.

– Localizarea: nu e cu nimic spectaculoasă, dar ajungi în centru în 10-15 minute, iar de la aeroport nu îţi ia mai mult de tot atât, cu maşina. Când am plecat înapoi spre Bucureşti, la ora 5 dimineaţa, am simţit nevoia să chem taxiul mai repede decât mi s-a recomandat, nu-mi venea să cred şi mă temeam să nu pierd avionul. N-am avut dreptate, am ajuns mult prea repede în sala de aşteptare.

– Patul: ooo, patul! Doar pentru asta îţi trebuie un hotel, ca să ai unde să te odihneşti după o zi de treabă sau de umblat. Am dormit în multe paturi de hotel şi ştiu cum e şi când e mult prea mare pentru sufletul tău, mai ales dacă eşti singur, şi când e prea tare, şi când s-au făcut economii exact la saltea. Dar patul de la Hampton e ce trebuie, nici prea mare nici… prea jos. De fapt e foarte sus, una micuţă ca mine aproape că şi-ar fi pus un rând de perne în lateral, de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ar pica de la o înălţime demnă de povestea cu bobul de mazăre. N-am căzut, iar sentimentul a fost regesc, chiar dacă n-am simţit mazărea şi am dormit ca un urs.

– Locul pentru citit: am stat şi în hoteluri cu mai multe stele, cu un design interior mai reuşit sau mai luxos. Dar în niciunul n-am găsit scaunul ideal pentru citit, cu suport în faţă pentru picioare, cu pernuţele necesare în dreptul spatelui şi gâtului şi cu lumina care îţi cade fix pe pagină. Plus fierbătorul de apă şi pliculeţul de ceai alături. No, ce să mai comentezi?

– Măsuţa de laptop: din nou, în câte locuri ai găsit asta? Măsuţă specială de stat şi lucrat cu laptop în braţe, în patul cel’nalt?

– Lipsa minibarului: poate că vei spune că e ciudat că mi-a plăcut asta, dar de câte ori consumi tu din minibar? Eu mă calicesc de fiecare dată la asta, deşi când ies în oraş sunt în stare să dau destul de mult pe un pahar cu vin. Ceaiul din cameră cred că mi-a fost dintotdeauna suficient şi l-am preferat altor produse. Iar pentru doritori există o zonă la barul de jos cu tot ce ar trebui să conţină un minibar – te duci, iei, plăteşti pe loc şi gata.

– Fierul de călcat şi scândura: La o noapte cât am stat era cât pe ce să nu deschid şifonierul. Dar l-am deschis de curiozitate şi ce să vezi? Am găsit masă de călcat şi fier. Deloc rău pentru trei stele.

– Alte mărunţişuri: Tot în dulap am găsit papucii. Sărumânuşiţele! Şi la baie, elegant şi ecologic, săpun şi şampon la dozatoare plus, bucuria mea, cremă pentru mâinile mele cele uscate. Pe un raft într-un săculeţ mă aştepta şi un uscător de păr. Aş mai adăuga fotografiile cu oraşul Cluj din cameră şi mesajele din lift, dar pe alea chiar te las să le descoperi şi singur.

– Internet inclus: doamne cât iubesc eu hotelurile care nu te taxează extra pentru net! Se înţelege de ce.

– Vocea de dimineaţă: am cerut deşteptarea la 4:30. Mi-am pus şi telefonul şi ceasul de lângă pat să sune, de teamă să nu adorm prea adânc şi să ratez zborul. Dar vocea din telefon a făcut toţi banii – la ora aceea cineva avea puterea să fie incredibil de vesel şi prietenos!

– Omul care trebuie la cârmă: Andreea Balaj, managerul hotelului, s-a ocupat de noi cu atâta căldură şi naturaleţe, ca să nu mai spun că a dovedit un gust deosebit când a ales locul în care am mâncat seara, Casa Via. Delicios!

Hotelul are şi sală de sport, dar nu e foarte mare, la fel ca şi sala de conferinţe. Este un hotel care poate fi de business, fără să facă afaceri din mega evenimente, ceea ce îi salvează aerul intim, perfect pentru orice fel de călător. Micul dejun se ia dintr-un colţ cu dulapuri deschise şi ai un sentiment puternic de acasă (am înţeles că e pregătit tot de personalul din recepţie). Restaurant în sine nu există, nici bucătar, dar au un parteneriat şi se poate comanda mâncare bună, noi am încercat-o şi a fost ok.

Dacă aş încerca să rezerv o cameră acum pentru un weekend în ianuarie, m-ar costa între 237 şi 279 de lei pentru două persoane, în funcţie de varianta de plată aleasă. Luând în calcul toate cele de mai sus, pot să spun cu conştiinţa împăcată că merită.

Şi vei plăti la final, nu vei avea inima să spui nu, aşa că nu îţi face planuri necurate!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!