Cristina Dăuş: hai acum în Peru, pentru că mâine nu va mai fi la fel!

Cristina Dăuş: hai acum în Peru, pentru că mâine nu va mai fi la fel!

Cristina Dăuş este, aşa cum se autodenumeşte, un cetăţean al lumii. Îndrăgostită de India şi de Peru, ea lucrează ca ghid şi am întâlnit-o în paginile broşurii care anunţa un foarte tentant circuit în Peru, organizat de 1001 Adventures. Cristina este tour leader pentru plecarea din 28 august şi ce alegere mai bună ar putea fi decât o persoană care a trăit câţiva ani în Peru? Mi-a plăcut ideea dar nu m-am oprit la partea cu plăcutul, ci am încercat să dau de Cristina şi să aflu mai multe direct de la ea, despre ce a însemnat în viaţa ei experienţa peruană şi cum vede ea această ţară, din interior.

R: Înţeleg că ai locuit mai mult de 3 ani ani în Peru. Cum ai ales Peru, de ce?

C: M-am îndrăgostit de Peru înainte să-l cunosc şi fără un motiv foarte serios. Era ţara incaşilor, ţara lui Machu Picchu, ţara băuturii aceleia dulci (ce se numeşte pisco sour – băutura naţională), peruanii aveau costume populare vii şi dansuri foarte frumoase. Toate acestea, pe lângă toţi anii în care am studiat la Cervantes, ce m-au făcut să-mi doresc o „experienţă sud-americană”, m-au făcut să cred că Peru este ţara perfectă şi că este cumva scrisă în destinul meu. Majoritatea oamenilor ce decid să rămână într-o ţară pentru aşa mult timp o fac pentru că au ajuns acolo şi le-a plăcut. Eu am ales Peru fără ca măcar să o cunosc.

Povestea merge ceva mai adânc în trecut. Prin anul IV de facultate mi-am dat seama ce incompletă ar fi viaţa dacă nu aş cunoaşte altă cultură şi alt mod de viaţă, diferit de al nostru. Dar a trăi într-o altă cultură este foarte foarte diferit de a călători pur şi simplu şi doar cei care au o a doua casă undeva prin lume pot înţelege acest sentiment.

Cei mai potriviţi în a mă ajuta în acest proiect au fost cei de la AIESEC, probabil cel mai mare exchange NGO din lume. De la ei am aflat că este foarte greu să fac practică în Peru deoarece nu erau oferte disponibile. Eu sunt cam încăpăţânată, atunci când chiar îmi doresc ceva, aşa că am încercat să-mi creez un drum într-acolo, în ciuda a tot ceea ce ei îmi spuneau. A fost un drum destul de lung, dar până la urmă am reuşit! Mi-am creat propria practică aka traineership în Peru. Am cunoscut-o pe patroana unei agenţii importante de turism din Peru şi am convins-o să mă primească la ea în companie.

R: Cum a decurs adaptarea la Peru Cum ai reuşit să rămâi aşa mult acolo?

C: Am plecat în septembrie 2006 cu gândul de a sta un an de zile. Şi am stat cam trei ani jumătate. Aşa a fost destinul. Adevărul este că veneam după un an petrecut în India, iar adaptarea la Peru a fost foarte grea. Parcă nimic nu s-ar fi putut compara cu experienţa extraordinară din India. Şi atunci am făcut alt pariu cu viaţa: dacă tot lăsasem India – locul cel mai drag mie pe lumea asta, şi traversasem oceanul ca să fiu în Peru, aveam să muncesc cât pot de mult pentru a face din asta un succes personal. Nu puteam accepta că am lăsat totul în urmă şi am luat-o de la zero  – iar trebuia să aflu ce autobuz duce unde, de unde se cumpără laptele, în ce zi trebuie scos gunoiul (în India asta este o adevărată provocare!) – şi să mă întorc acasă sau în India înfrântă. Aş fi avut ocazia să plec după primele 5 luni, dar nu am plecat, în schimb am acceptat un job cu durata minimă de un an. Cu excepţia a ceea ce fac acum (adică ghid de profesie) noul job a fost cel mai bun job pe care l-am avut vreodată. Din fericire, a venit la un moment dat şi cu o schimbare de peisaj, lăsând anosta Lima în urmă şi îndreptându-mă spre mult mai interesanta capitală inca – Cusco.

Acolo am lucrat timp de aproape 3 ani (2 ani şi şapte luni), ca şi manager de operaţiuni al agenţiei de turism pentru care începusem să lucrez. Am calculat aşa, în mare, că pe serviciile pe care le-am coordonat eu în Cusco, au trecut prin mâna mea cam 1500 de turişti pe an.

Adaptarea a durat mult. După doi ani şi jumătate ceva s-a schimbat. Peru voia să intre în inima mea şi eu nimic, nimic. Ştii cum e unul care bate zilnic la uşa ta, până la urmă te îndupleci şi îi deschizi. Cu bucuriile de fiecare zi, cu prietenii mei extraordinari – au trecut 4 ani de când am plecat şi încă mă mai întâmpină cu multă dragoste, de oricâte ori revin, cu peisajele şi locurile atât de frumoase de parcă ar fi din altă lume… nu poţi să nu iubeşti Peru! În cele din urmă am iubit Peru. And it’s forever.

R: Care este cel mai neobişnuit aspect al culturii peruane, ceva ce ţi-a fost mai greu să asimilezi?

C: Vezi tu, la suprafaţă cultura peruană nu pare atât de diferită de a noastră şi atunci nu te frapează diferenţele şi nici nu te lovesc în moalele capului. Ce mă scotea mereu din sărite era incapacitatea peruanilor de a-şi asuma un conflict deschis. În general peruanii sunt foarte politicoşi şi îţi ia destul de mult să-ţi dai seama care este problema pentru că evită orice fel de confruntare şi amână rezolvarea problemei. De multe ori, ca să nu te refuze, îţi confirmă participarea la un anumit eveniment şi după aceea dispar în neant. Şi bineînţeles că schimbă discuţia dacă sunt confruntaţi direct. Profesional vorbind, m-au mai deranjat purtarea uniformelor de serviciu în majoritatea firmelor şi formalismul excesiv. Mai e apoi ideea că întotdeauna se poate găsi o persoană mai „ieftină” care să facă la fel de bine treaba ta şi atunci este normal acceptat că nimeni nu pleacă de la serviciu la sfârşitul programului, nici măcar dacă n-are nimic de făcut. Forţa de muncă este considerată în majoritatea cazurilor o resursă secundară.

R: Care sunt cele mai importante tradiţii şi sărbători în Peru?

C: Peruanii sunt un popor vesel şi caută mereu motive să sărbătorească. Aşa că la orice vizită este foarte posibil să dai peste o sărbătoare sau o paradă pe strada principală. În timpul în care am locuit în Cusco, de multe ori am trecut prin Plaza de Armas şi am văzut o paradă, mai târziu am aflat că era aniversarea unui centru comercial sau a unei şcoli.

În Peru sunt foarte importante atât sărbătorile religioase creştine, cât şi sărbătorile religioase mai vechi. Sunt foarte mulţi care vin să asiste la majoritatea sărbătorilor religioase, în special procesiuni religioase şi pelerinaje. Foarte iubit de către cusquenos este pelerinajul la Señor de Qoyllority, un sanctuar precreştin aflat la peste 4600 m altitudine.

Probabil că cea mai cunoscută sărbătoare peruană este Inti Raymi, ce se întâmplă întotdeauna pe 24 iunie. Reprezintă sărbătorirea solstiţiului de iarnă, începutul anului nou inca, fiind cea mai importantă festivitate incaşă. Acum din păcate această sărbătoare este mai mult pentru turişti, deoarece majoritatea peruanilor au pierdut semnificaţia ei profundă. Cele mai frumoase la Inti Raymi sunt paradele premergătoare festivalului în sine, de pe străzile oraşului Cusco, ce durează cam toată ziua şi continuă în noapte.

R: Spune-ne ceva şi despre bucătăria de acolo, care sunt felurile specifice?

C: Mâncarea peruană este, conform Guiness, cea mai variată din lume! De asemenea Peru este cea mai bună destinaţie gastronomică din lume, conform World Travel Awards, pentru al doilea an consecutiv. Iar Lima a fost declarată capitala gastronomică a lumii. Al paisprezecelea din lume şi al doilea restaurant al Americii Latine este Astrid şi Gaston al lui Gaston Acurio.

Mâncarea de pe coastă combină elemente tradiţionale peruane cu influenţe spaniole, dar şi italiene şi franceze. Un fel naţional este ceviche, un peşte/fruct de mare marinat cu lămâie şi atât, ce se serveste cu salată de ceapa şi porumb (dar ce boabe imense are porumbul peruan). Este una dintre mâncărurile peruane cele mai populare, dar destul de greu de înghiţit de către străini.

Avem şi bucătăria andină, cu feluri din Anzi, practic fiecare regiune are gusturile ei specifice pe care nu le regăseşti în alte părţi.

Avem şi chifa, o combinaţie rezultată în urma îmbinării mâncării peruane cu mâncarea chinezească, asta ca urmare a importanţei comunităţii chinezeşti din Peru.

Domnul Acurio a avut succesul acesta răsunător pentru că a folosit tehnicile culinare pe care şi le-a însuşit la Paris, dar s-a inspirat din bucătăria tradiţională pentru a scoate acest nou produs: mâncarea neoandină.

În Peru se mănâncă prea bine!

R: Cum se raportează Peru la tendinţele globale către un turism sustenabil, ecologic? Se face ceva în acest sens, cu rezultate vizibile?

C: Din toată experienţa mea peruană de 3 ani şi 8 luni o singură dată am cunoscut un hotel care să respecte aceste principii, era al unui francez. Este greu să faci turism sustenabil când primul lucru pe care îl faci după ce ai terminat ceva este să arunci gunoiul pe fereastră. Cât am stat 6 zile la plajă, anul acesta, m-am transformat în gunoieră şi alături de o prietenă am mai curăţat plaja aia. Sunt hoteluri care iau bani mulţi pe cazare şi o dată nu au trimis oameni să cureţe plaja aflată în faţa lor. E aşa păcat că au bogăţii naturale atât de frumoase, dar oriunde te duci e imposibil să nu găseşti gunoaie. Oraşele sunt toate super curate, problema este la gura râului, pe un drum de munte. Poate doar pe Machu Picchu este curat, acolo exista inclusiv oameni ce păzesc zidurile să nu te urci pe ele. De lăsat gunoi acolo nici nu poate fi vorba. De vreo câţiva ani doresc să interzică accesul sticlelor de plastic la MaPi (Machu Picchu) dar până acum a rămas în stadiu de proiect.

R: Despre Machu Picchu cred că a auzit toată lumea (aşa sper, cel puţin!), spune-mi ce alte experienţe sunt de neratat în Peru, să zicem un top 5 al tău, ceva personal ce ai recomanda prietenilor?

Cristina DausC: Lista de mai jos nu e completă şi nici nu trebuie luată neapărat în această ordine:

1) Insulele Ballestas sunt o splendoare, deşi am fost de vreo 4 ori, nu mă pot opri să mă minunez de viaţa sălbatică pe care am cunoscut-o acolo.

2) Canionul Colca. Este locul cel mai probabil unde ai putea să vezi condorii, din care au mai rămas doar vreo 500 în Peru.

3) Moştenirea culturală a civilizaţiei Chachapoyas. În nordul ţării, între junglă şi Anzi, a existat această cultură cucerită de incaşi în secolul al XV-lea. Partea cea mai surprinzătoare este faptul că doar 5% din aceste ruine au fost explorate. Cea mai faimoasă este cetatea Kuelap, aflată la aproape 3000 de metri altitudine, loc sacru al acestei culturi. Este de văzut acum, până nu va deveni prea populară. Anul acesta, în ianuarie-februarie, când am ajuns în Oraşul Morţilor, ghidul a trebuit să se ducă să caute cheia la acest obiectiv şi am fost singurii exploratori.

4) Huacachina. Huacachina este o mică oază în deşert şi una dintre cele mai vii şi vesele amintiri legate de coasta peruană. Este un loc de relaxare unde poţi face sandboarding sau să leneveşti cu un cocktail în mâna la marginea unei piscine. Aici am petrecut primul meu Crăciun din cele 4 petrecute în Peru.

5) Cusco, un super acasă!

Trecând peste faptul că  este casa mea şi că este cel frumos oraş din America de Sud, Cusco este Capitala Arheologică a Americii de Sud. Mulţi fac greşeala să îl considere oraşul-poartă spre Machu Picchu. Dar îţi trebuie timp să vizitezi cele mai romantice străzi, să-ţi tragi sufletul şi să observi vârfurile înconjurătoare, să te bucuri de imagini şi sunete.

R: Este Peru o ţară în care să călătoreşti în siguranţă, cu familia sau singur? Sunt anumite aspecte legate de siguranţă de care trebuie să ţină cont un turist?

C: Sudul Peru-ului sau circuitul clasic ar trebui să fie fără probleme pentru un turist de capul lui. Sunt drumuri foarte folosite de turişti. Dar, aşa cum oriunde în lume se pot întâmpla lucruri rele, aşa se poate întâmpla şi în Peru. Adică să-ţi dispară portofelul sau chiar să te ameninţe. Cu cât eşti mai departe de Lima, cu atât mai sigur. Ideea este să nu ieşi noaptea singur, să nu ieşi cu bani mulţi, dar în Peru n-am auzit niciodată povesti ca în alte părţi, să te ameninţe în văzul lumii sau la lumina zilei.

Când am revenit după 3 ani în Peru, m-au speriat prietenii că este foarte periculos, că a crescut infracţionalitatea, dar am stat în total cam încă 3 luni între 2013 şi 2014 şi sincer mi s-a părut neschimbat.

Cu nordul e altă poveste. S-au înmulţit atacurile din 2011, de când există un alt preşedinte. Acolo poţi să rămâi aşa cum te-a adus Dumnezeu pe lume. Dacă ai adidaşi de marcă te descalţă şi pleacă cu ei. M-au prevenit prietenii, am mers cu autobuze scumpe, dar eu nu am găsit pericolul acela despre care se vorbea. Am stat vreo lună prin nord. Am început să devin neglijentă. Cu siguranţă există o infracţionalitate ridicată în jurul oraşelor mari cum ar fi Lima sau Trujillo.

Atât timp cât te comporţi cu puţină precauţie şi bun simţ, e foarte puţin probabil să ţi se întâmple ceva. În comparaţie cu restul Americii de Sud (pe care am vizitat-o timp de 5 luni), Peru mi se pare mult mai sigur, inclusiv partea de nord! Riscuri există peste tot şi orice călător şi le asumă.

R: Cum percep locuitorii dezvoltarea turismului?

C: Păi ce aduce profit este bun şi pentru mine. În general majoritatea populaţiei aşteaptă cu nerăbdare o creştere a turismului. Şi aici mă refer inclusiv la micile comunităţi din munţi care profită şi ele de pe urma turismului. Aceasta vine, din păcate, şi cu o pervertire a valorilor ancestrale. De exemplu, există o comunitate queros în apropiere de Cusco, parcă prin anii ’70 s-au dus mai multe grupuri de turişti acolo, acum toţi aceşti queros sunt „şamani” pentru că este o chestie cool şi pot face bani din ea. Foarte puţini au rămas autentici şi refuză contactul cu „civilizaţia”.

Mă bucur pentru fraţii mei peruani, însă s-ar putea că dezvoltarea excesivă a turismului să nu le fie benefică pe termen lung. Am spus-o de multe ori prietenilor: hai acum în Peru pentru că mâine nu va mai fi la fel! Există ceva autentic pt fiecare moment în parte, dar e păcat să nu profităm de unicitatea acestei lumi, atât cât dăinuieşte.

R: De ce ai părăsit Peru?

C: De ce am plecat? Am vrut să mă întorc în India. Am plecat din India ca să ajung în Peru şi am plecat din Peru ca să ajung în India…. Ce ciudată e viaţa. Şi acum pendulez între cele 3 ţări ale mele ştiind că nicicând nu voi fi completă atâta timp cât voi fi prea mult timp departe de celelalte două!

Mulţumesc Cristina, sper să mai putem vorbi şi altădată, poate că va veni rândul Indiei, în curând!

P.S. Iar cititorilor mei le recomand să nu uite să arunce un ochi pe turul menţionat la începutul articolului, despre care atât Cristina, cât şi prietenii mei de la 1001 Adventures spun că este cel mai reuşit şi complet program de călătorie în Peru de pe piaţa românească. Eu nu pot să verific, cel puţin nu anul acesta, dar poate o asculţi pe Cristina şi mergi tu acum ca să îmi spui la întoarcere cum a fost. Mai sunt locuri iar detaliile pot fi consultate aici.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.