Teatrul Masca te îmbogăţeşte

Teatrul Masca te îmbogăţeşte

 

Sper că n-ai dat click şi ai intrat ca să citeşti acest articol crezând că s-a întâmplat o minune şi că îţi vor pica nişte bani din cer. Sper totodată să nu îţi fi imaginat că e vorba de un concurs. Pentru că nu la bogăţii financiare mă refer, ci la felul în care orice piesă de la Teatrul Masca poate să rezoneze cu sufletul tău, răspunzând unor nevoi ignorate, umplând spaţii goale şi amintindu-ţi să râzi de orice ţi se poate întâmpla.

N-am mai fost de mult la Teatrul Masca. Îmi era dor. Aş vrea să merg din nou la cursurile de la Masca, îmi spunea şi Petra aseară, în timp ce ne îndreptam spre Bulevardul Uverturii pentru a participa la Ziua bloggerilor la Teatrul Masca şi totodată la o avanpremieră, Vicleniile lui Scapino.

Un singur regret am avut până să înceapă spectacolul: nu l-am citit niciodată pe Molière, autorul textului, mi-aş fi dorit să o fi făcut şi să pot observa felul în care a fost interpretat sau adaptat. Dar imediat ce a început piesa, am uitat de orice fel de regret şi m-am lăsat condusă pe calea simplă şi frumoasă a râsului, alături cei mai buni ghizi: o echipă excepţională de actori. Avea dreptate Mihai Mălaimare în discursul pe care l-a ţinut înainte de spectacol, la o astfel de piesă nu poţi trata actorii separat, toată echipa trebuie să fie la înălţime. Şi a fost. De la deja cunoscuţii Valentin Mihalache şi Aurel Sandu, până la membrii foarte tineri ai teatrului (Robert Poiană, Cristian Neacşu, Ioana Rufu, Oana Dragnea, Massimilliano Nugnes, Eugen Fetescu, Laura Dumitraşcu Duică), toţi au umplut scena cu energie, talent şi abilitatea de a crea personaje foarte bine conturate, pe care ajungi să ţi le însuşeşti, să le imiţi, să le repeţi gesturile pentru propriul tău amuzament, mult timp după aplauzele nesfârşite de la final.

Vicleniile lui Scapino 1

Vicleniile lui Scapino 2

Vicleniile lui Scapino 5

Schema încâlcită a povestirii are la bază conflictul clasic între interesele părinţilor şi iubirile copiilor, un servitor şmecher care manipulează şi profită, încurcăturile, o îmbinare ingenioasă a trecutului cu prezentul, un final neaşteptat şi, nu în ultimul rând, masca. Masca defilează de data aceasta într-o manieră alegorică, ilustrând justiţia cea complicată şi niciodată justă. Te las şi pe tine să fii surprins de acest moment, nu îţi dau mai multe detalii.

Vicleniile lui Scapino 3

Când am plecat de la teatru spre casă eram mai bogaţi. Aveam în vocabular expresii şi cuvinte noi: „Rahat de mâncat. Cu nuci.”, „chistoli”, „limbă culturală moartă” şamd.  Păşeam pe stradă aşa cum o făceau Argante şi Geronte, personaje în piesă. Şi multe altele, vei merge la Vicleniile lui Scapino şi vei înţelege la ce mă refer. Iar la final vei pleca şi tu mai bogat.

Credit foto: Teatrul Masca

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.