Ar putea părea un subiect banal, dar cine nu a mâncat un hamburger până acum fie pe la noi, fie pe alte meleaguri? Este incredibil cât de complicată, disputată şi în ceaţă este istoria hamburgerului. Nu am să intru în detalii pentru că e plin deja internetul şi oricum se cam repetă aceleaşi informaţii; foarte mulți iși asumă paternitatea preparatului dar adevărul se pierde undeva în negura secolului al 19-lea.
Fără îndoială că denumirea te duce cu gândul la Hamburg, ceea ce nu este deloc greşit. Prin secolul 19, oraşul Hamburg a devenit faimos pentru friptura de vită. Imigranţii germani au dus cu ei în America, în aceeaşi perioadă, o variantă a fripturii de Hamburg – carne tocată condimentată cu usturoi, ceapă, sare şi piper aruncată în tigaie sau pe grătar. Şi cam aici se sfârşeşte legătura cu Germania. America a continuat dezvoltarea chiftelei de carne punând-o între două jumătăţi de pâine pentru a putea fi mâncată mai uşor de către muncitorii care de cele mai multe ori stăteau în picioare. Cine, când, cum? Deja e istorie iar acum este un American classic. Fraţii McDonalds îşi asigură şi ei locul în fila de istorie a hamburgerului, cu peste 100 de milioane de hamburgeri vânduţi până în 1950. Gata cu istoria, să trecem la fapte (neconvenţionale).
Hamburger
Carne de vită – 500 g
Muştar Dijon – 3 linguriţe
Sos Worcestershire – 6 linguriţe
Sos Tabasco -1 linguriţă
Boia de ardei – 3 linguriţe
Pesmet – 3 linguri
Pătrunjel – 1 legătură
Tarhon – 1 fir
Sare – qs
Îţi propun o reţetă altfel, un hamburger de vită prezentat într-un mod diferit, un experiment pe care poţi să-l faci şi tu, poţi să-l dezvolţi cum te îndrumă papilele gustative
Am folosit carne de vită Black Angus, tocată de mine (aşa cum fac cu toate tocăturile mele), un pic de boia afumată, sare, muştar dijon, pătrunjel, pesmet şi un fir de tarhon.
Pentru că am avut o chiflă, ce devenise între timp armă albă la cât de tare era, am ţinut-o pe gril câteva minute după care am transformat-o în pesmet.
Am amestecat bine cele de mai sus, la mână. Am adăugat sos Worcestershire şi o tuşă de sos tabasco.
Hamburgerii i-am modelat pe rotund şi pătrat (nicio diferenţă de gust ci doar de gust vizual) după care au trecut la odihnă, în frigider pentru cel puţin trei ore.
Ingrediente Sos tartar
Anşoa – 2 fileuri
Castraveţi în oţet – 4 bucăţi
Capere – 1 linguriţă
Ceapă – 1 bucată
Usturoi – un căţel
Maioneză – 3 linguri
Iaurt grecesc- 1 cană
Pătrunjel – o legătură
Zahăr – o linguriţă
Sare – o linguriţă
Între timp am ales să fac un sos tartar. File de anşoa, castraveţi în oţet, pătrunjel, o ceapă (am folosit şalotă), un căţel de usturoi, o linguriţă de capere, zahăr, sare, maioneză de casă şi iaurt grecesc.
Toc mărunt ceapa, castraveţii, pătrunjelul şi fileurile de anşoa şi se aranjează frumos pentru poză (n.r. 🙂 ).
Amestec toate ingredientele într-un bol şi, după sesiunea foto, se duce în frigider să ţină de urât hamburgerilor.
Încă mai este timp până vin invitaţii aşa că, în patru castroane, pun un avocado tăiat felii şi stopit cu lamâie şi un praf de sare, biluţe de mozzarella cu busuioc, ulei de măsline şi sare, două roşii coapte şi dulci, tăiate felii, felii de brânză cheddar şi brânză albastră.
Prospeţimea şi verdeaţa unei salate creţe alături de tijele de sparanghel (fierte 2-3 minute în apă sărată, cufundate apoi în apă cu gheaţă) întregesc lista ingredientelor.
Finalul se apropie, foamea creşte, aşa că se încinge în mod corespunzător grătarul, se aruncă tijele de sparanghel atinse uşor de o fărâmă de unt, doar atât cât să prindă dungile de grătar.
Este rândul hamburgerilor să se încingă şi se rumenească strecurând din loc în loc şi feliile de pâine ca să se rumenească şi ele un pic.
Hamburgerii fierbinţi sunt acoperiţi după preferinţe cu brânză cheddar sau brânza albastră şi se asamblează de farfuria care se duce rapid spre furculiţele nerăbdătoare.
Observaţii de final:
- foloseşte o carne care are aproximativ 20% grăsime, ca să nu iasă prea uscaţi.
- nu folosi tarhon dacă nu îţi place gustul
Poftă bună!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
