Una dintre cele mai frumoase fantezii pe care le am este să evadez din responsabilităţile mele, pentru un timp, ca să citesc toate cărţile din biblioteca Petrei. Îmi plac enorm cărţile pentru copii şi nu rareori le recomand adulţilor, pentru că sunt aproape mereu o lectură plăcută, amuzantă sau antrenantă şi plină de mistere. Dincolo de divertisment, sunt o metodă foarte bună pentru a ne reaminti cum gândesc copiii şi a înţelege mai bine emoţiile sau comportamentul lor.
Pentru că în copilăria mea am sărit peste cărţile de aventură, capă şi spadă sau SF, îmi dau seama că am încă goluri ce se cer umplute şi că s-ar putea ca entuziasmul meu în faţa unei cărţi cu mistere pentru copii să fie privit de undeva de sus de către un “specialist” al genului. Şi totuşi, nu mă las intimidată şi astăzi îţi propun două cărţi foarte frumoase pentru copii, citite recent. Aşa cum spuneam, pot fi foarte bine lecturate de adulţi, iar dacă e vorba de copii, ar fi mai degrabă recomandate cam de la zece ani în sus. Prima e în engleză, a doua e în română.
Butterfly Summer
by Anne-Marie Conway
O carte pe care Petra a luat-o cu împrumut de la bibliotecă, a citit-o pe nerăsuflate, după care mi-a spus, pe tonul acela care nu poate accepta un refuz: “trebuie să o citeşti”. Şi am citit-o. Cartea este uşor de parcurs în engleză, chiar dacă nu a fost încă tradusă la noi (sau nu am găsit eu) – nu e într-un limbaj greoi, dar nici simplificat, aşa că lectura în sine este plăcută. Dincolo de partea de fantezie, mister şi, pe alocuri, chiar groază, subiectul tratează o situaţie cât se poate de frecventă în viaţa unei familii. Toate ingredientele par să ducă la un dezastru emoţional atât pentru Becky, fata de 12 ani, cât şi pentru mama ei singură: părinţi sunt despărţiţi, dorinţa de a-şi cunoaşte tatăl se manifestă în forme emoţionante, mutarea într-un loc nou e grea, prietenia cu o altă fată devine din ce în ce mai tensionată, apare atracţia pentru un băiat şi, dincolo de toate acestea, ies la lumină secretele unui trecut învăluit în minciuni, despre care mama refuză în mod repetat să vorbească. Tensiunea creşte până spre final, când o serie de accidente duce la rezolvarea tuturor misterelor şi problemelor. Puţin cam previzibil, dar dacă s-ar fi sfârşit cu adevărat rău nu cred că aş mai fi recomandat cartea, cel puţin nu copiilor.
Petra este foarte sensibilă la tot ceea ce înseamnă emoţie sau durere umană. Am întrebat-o cum a suportat tensiunea din Butterfly Summer, ea care fuge de la un film dacă vede că un personaj e în pericol sau bolnav. Mi-a răspuns că nu are nicio problemă când citeşte, că poate să se detaşeze mai uşor în această situaţie. Aşa o fi.
Misterul din Hanul Pungaşilor
de Kate Milford
A doua carte nu ridică atât de multe probleme pe plan emoţional ca prima şi este minunat scrisă, chiar de la primele rânduri. Toată acţiunea se întâmplă în hanul unei familii, un loc deschis către contrabandişti şi tot felul de personaje ciudate. “Contrabandiştii erau ca gâzele sau legumele. Aveau anotimpurile lor” se spune la începutul cărţii. Vizitatorii apăruţi pe neaşteptate, chiar în pragul sărbătorilor, se dezvăluie prin poveştile spuse seară de seară, în timp ce prietenia dintre doi copii se leagă prin jocul pe care aceştia îl inventează, joc ce devine de-a dreptul o investigaţie detectivistică, pe măsură ce tot felul de lucruri dispar şi sunt găsite, iar semnificaţii noi ale casei sunt dezvăluite. Lectura este o bucurie în sine, jocul şi poveştile te prind ca cititor, iar odată ce intri mai adânc în mistere şi acţiune, simţi că nu mai poţi lăsa Misterul din Hanul Pungaşilor din mână, Naraţiunea este atât de abil construită, încât doar un nas foarte antrenat ar mirosi anumite indicii sau omisiuni care duc spre surpriza de la capăt. Eu nu le-am prins din mers, aşa că finalul m-a lăsat cu gura căscată şi cu palma pocnită peste frunte, întrebându-mă: “cum de nu mi-am dat seama?”
Dacă o citeşti vreau să îmi spui dacă şi tu ai păţit la fel, sau dacă ţi-a plăcut.
Închei cu un citat din această carte, un mic fragment care se potriveşte foarte bine cu lumea noastră mare, a călătorilor, cititorilor şi povestitorilor:
“În locuri mai civilizate, în care călătorii se strâng în jurul focului şi al unei sticle de vin, ei aleg uneori să împărtăşească ceva despre ei”, le spuse Phin. “Şi apoi – minunea minunilor – dispar străinii. Sunt doar tovarăşi împărţind o vatră de foc şi o sticlă de vin.”
Lectură frumoasă şi ne mai auzim cu noi cărţi şi noi poveşti, cât de curând!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
