Colega mea din Iran povestea, într-o pauză la cursul de engleză, despre România. Ochii ei negri străluceau de entuziasm: tocmai fusese într-o drumeţie de iarnă pe munte şi era foarte încântată de drum, de zăpadă, de atmosfera de la cabană. Simţeam că mă oglindesc în bucuria ei şi îi sorbeam fiecare cuvânt. E o ţară extraordinar de frumoasă, mai spunea ea. Şi ceea ce mi se pare cel mai interesant e că frumuseţea nu e în oraşele mari. La noi în ţară, oraşele mari sunt mai frumoase. Pe când aici, oraşele mici şi satele sunt incomparabil mai atrăgătoare.
N-am apucat să vorbim mai mult, dar entuziasmul ei mi-a reconfirmat că decizia noastră de a călători cu precădere în România, cel puţin anul acesta (dar cred că se va prelungi şi într-o parte din 2017), a fost cea mai inspirată. Unde mai călătoriţi anul acesta? ne întreabă lumea, aşteptându-se, după recentele noastre incursiuni prin Africa, Chile, India, pe via ferrata prin Dolomiţi sau Oman, la ceva pe puţin la fel de spectaculos. Nu mulţi se entuziasmează când aud de România şi afişează zâmbete din care nu înţelegi prea bine dacă exprimă o surpriză plăcută sau ascund o dezamăgire.
Recomand tuturor scepticilor să privească un străin în ochi, atunci când acesta povesteşte despre România. Poate fi un străin venit în vizită, poate fi un străin care a ales să renunţe la câinii cu covrigi în coadă din ţara lui, pentru a se stabili într-un colţ de sat românesc, poate fi chiar un român întors din lumea cea mare pentru a schimba ceva. Exemple sunt multe şi îmi doresc ca anul acesta să-ţi pot prezenta şi ţie măcar câteva, pentru situaţia în care nu vei avea ocazia să stai ochi în ochi cu astfel de oameni.
Dar 2016 nu va fi doar despre oameni ai locului sau străini, va fi despre sate din România, despre munţi şi ape, despre drumeţii cu piciorul, calul, bicicleta sau barca. Nu vom putea cutreiera chiar toată România, ţara noastră nu e atât de mică şi nici noi atât de liberi încât să ne permitem să facem asta. Dar vom alege să cunoaştem mai bine câteva zone, preferabil pe îndelete, să vedem ceea ce nu am văzut până acum sau să revedem prin ochii Petrei ceea ce ne place deja, atunci când ea va fi alături de noi. Nu trebuie să vă spun că avem copil mare şi că programul ei include responsabilităţi şi activităţi la care nu va fi dispusă mereu să renunţe, pentru a ne fi alături în toate incursiunile. Vom profita aşadar şi vom acorda mai mult timp fotografiei, o activitate care plictiseşte orice călător minor care nu are chef să stea pe loc aşteptând lumina perfectă, sau pentru a face ture mai lungi pe bicicletă. Eu una am început deja să mă antrenez – nu te gândi însă la cine ştie ce, pentru mine lung şi solicitant înseamnă, deocamdată, tot ce trece de 30 de kilometri, dar vreau să depăşesc această limită şi să ajung măcar la 70 de kilometri, după care să pot continua şi a doua zi. Mi-aş dori să învăţ anul acesta să merg mai bine şi pe cal, să depăşesc etapa de trap, singura pe care o stăpânesc cât de cât, sper că am ocazia, pentru că nu sunt puţine locurile din România pe care le savurezi altfel când eşti călare.
Dacă totul va merge bine, vom ajunge în principalele destinaţii de ecoturism pe care le poţi vedea în broşura publicată de AER şi pe care o poţi descărca din articolul acesta.
Dacă ai recomandări sau dacă vrei să ne întâlneşti, lasă-ne un comentariu mai jos. Sau dacă vrei să colaborăm şi să te asociezi cu poveştile şi valorile noastre, am fi bucuroşi să discutăm şi să găsim parteneri de încredere, dispuşi să ne susţină în organizarea şi implementarea acestui proiect.
Am călătorit şi până acum prin România, nu trebuie să-ţi imaginezi că iniţiativa de anul acesta este complet nouă. Găseşti toate articolele despre România aici şi, în curând, vin impresii noi – poate chiar în următoarele zile. Între timp, LumeaMare rămâne mare şi vei putea citi în continuare despre trasee în Dolomiţi, poveşti noi din Oman sau alte amintiri care vor da buzna în mintea şi peniţa noastră, inspirându-ne să le împărtăşim. Urmăreşte-ne şi pe Facebook sau abonează-te la newsletter, unde vei primi, doar din când în când, un rezumat cu noutăţi şi cele mai recente articole.
Notă: căutând după hashtag-ul #ecoromania (atât pe blog, cât şi pe Facebook, Twitter, Instagram sau Pinterest), vei vedea pe unde suntem, la cald, sau vei găsi o parte dintre postările noastre care au legătură cu România, cu natura, cu tradiţiile şi atracţiile aflate cu precădere în zonele rurale şi în regiunile care încep să se contureze ca destinaţii ecoturistice. Te invit şi pe tine să foloseşti acest hashtag atunci când vrei să împărtăşeşti în social media o experienţă autentic românească, ţinând cont că ecoturismul nu e doar un cuvânt, ci o atitudine responsabilă faţă de lumea înconjurătoare, faţă de comunităţile şi valorile pe care doreşti să le vezi supravieţuind şi pentru generaţiile viitoare.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
