Copiii care cer să meargă la muzee de artă şi visează să admire mostre de arhitectură sunt cu siguranţă excepţii. Copiii au nevoie de loc şi timp pentru joacă, nu de o sală de clasă, vor să experimenteze, nu să înveţe, visează să aibă libertate, nu să se supună unui program rigid. Aparent au o agendă complet diferită de a noastră. De fapt, ştim că joaca este modul lor de a înţelege şi uităm că noi învăţăm atât de greu, ca adulţi, tocmai pentru că am încetat să ne jucăm.
România poate fi un teren de joacă minunat pentru copii. Este locul în care ei se pot simţi confortabil, cunoscând şi înţelegând limba, bucurându-se fără bariere lingvistice de atenţia gazdelor şi având acel sentiment liniştitor de „acasă”. Ţara noastră are încă o parte autentică, tradiţională, o fereastră spre trecut pe care poate că ei, în viitor, nu vor avea şansa de a o mai găsi deschisă. Chiar dacă uneori e e vorba doar de tradiţii adaptate în serviciu sau spectacol turistic, cărarea nebătută şi iarba netunsă sunt încă realităţi şi libertăţi de care putem să ne bucurăm, împreună cu copiii noştri.
În jurul Sibiului, o familie cu copii găsește foarte multe activităţi care nu-i vor lăsa pe cei mici indiferenţi. Îţi voi povesti deocamdată despre o drumeţie în Munţii Cindrel, o vizită la ferma şcoală Cornăţel, o plimbare cu motodrezina şi un atelier de pictură pe sticlă. Toate aceste activităţi fac parte, alături de altele, dintr-un program foarte frumos pentru familii de la Transylvania Guide Sibiu. Deşi în general promovez turismul independent, mai ales în ţările în care totul e foarte bine organizat şi informaţia e uşor de găsit, pentru genul acesta de vacanţă, axată pe natură şi valori autentice, m-aş lăsa pe mâna unor ghizi pricepuţi. În felul acesta mi-aș asigura o serie de vizite şi experienţe pe care, pe cont propriu, mi-ar fi mai greu să le văd realizate.
Drumeţie în Munţii Cindrel, cu prânzul la înălţime, la stână
Ca să faci drumeţia aceasta ai nevoie de o zi. Ar fi păcat să te grăbeşti sau să o scurtezi. Nu e chiar o plimbare în parc, dar nici nu e ceea ce ar putea fi clasificat ca greu. Am plecat din Cisnădioara pe Valea Arginţilor şi ne-am întors prin satul de ţigani Prislop, peste dealuri şi văi şi nu întotdeauna pe traseu marcat. Neghidaţi, sunt sigură că n-ar fi fost la fel de frumos. Am mâncat cel mai bun bulz copt în jar, sau cocoloş cu brânză, cum i se spune în zonă, am savurat caş proaspăt şi o brânză de burduf pe care o voi pomeni mult timp de acum înainte, am fript cârnaţi pe beţe, la foc. Şi am avut timp de dormit în iarbă sau meditat, în cel mai potrivit loc pentru asta. Ciobanul nu era „acasă la stână”, dar ghizii noştri aveau mănă liberă să-i folosească ceaunul din camera simplă, înnegrită de fum (o să vezi ce mai conţinea camera lui, într-un eseu foto pe care îl pregăteşte Alex). Mai că aş fi ales să rămân peste noapte, într-un pod cu fân, numai să nu trebuiască să îmi desprind ochii de la peisajul care se deschidea de jur împrejur.
Ferma Şcoală Cornăţel
Deschisă publicului larg doar în weekend, de la ora 10:00 la 17:30, şi asta nu de mult timp, ferma de la Cornăţel este iniţiativa unei asociaţii pentru protecţia animalelor mari, având ca scop salvarea şi pregătirea lor pentru a interacţiona cu copiii. Spaţiul este vast, există şi o pensiune cu restaurant la care, când am fost noi cu Petra, se cocea o plăcintă cu brânză fabuloasă. Pe lângă animale, mai e un circuit de karturi cu pedale, un circuit micuţ de aventură cu tiroliană, o pernă faină de sărituri şi o şură pentru vreme rea, în care copiii se pot juca. Se fac plimbări cu poneii, cursuri de călărie, se pot închiria biciclete şi am văzut, pe site, că se şi organizează ture cu bicicletele pe Valea Hârtibaciului – o activitate pe care n-am încercat-o încă, dar e pe lista scurtă, mai ales de când s-au amenajat pistele dedicate. Când am fost noi era cam gol, abia se deschisese publicului, sunt sigură însă că peste vară se va aglomera, atât cu turişti, cât şi cu familiile din Sibiu. Cu grup organizat se poate merge şi în timpul săptămânii. Multe activităţi sunt potrivite pentru copiii până în 9-10 ani. Depinde însă de copii, desigur. Iar adulţii nu au voie în leagăne şi pe perna de sărituri, ceea ce mi se pare de-a dreptul nedrept!
Plimbare cu motodrezina
Trenuleţele nu sunt doar o atracţie pentru pici şi tătici, ci pentru oricine are nostalgia vremurilor în care o călătorie se făcea cu mai puţină grabă. Pe Valea Hârtibaciului circula cândva o mocăniţă, pe cea mai lungă cale ferată cu ecartament îngust din România. În total au fost 123 de kilometri, între Sighişoara şi Sibiu. Astăzi nu mai este funcţională, dar un grup de tineri voluntari încearcă să repare porţiuni, să strângă semnături şi să treacă mocăniţa în proprietatea autorităţilor locale. Dacă reuşesc, porţiunea dintre Sibiu şi Agnita ar putea fi refăcută. Ar fi multe de povestit, dar nu este acum locul şi momentul cel mai potrivit, poţi să găseşti mai multe detalii pe pagina de facebook a Asociaţiei Prietenii Mocăniţei sau pe www.mocanita.ro.
Până să vedem trenul mergând pe acolo, ne putem distra, tot mulţumită eforturilor acestor tineri voluntari, mergând cu ciclodrezina şi motodrezina pe porţiunea dintre Cornăţel şi Hosman. Am făcut o plimbare cu vagoane deschise, cu băncuţe de lemn frumos îngrijite, puse în mişcare de o mică locomotivă cu motor de trabant. Mirosul de iarbă ne-a însoţit, ochii s-au bucurat de câmpurile cu păpădii, păsări de tot felul au zburat speriate sau au inspectat fenomenul curioase, din înalt, o căprioară a traversat şina chiar în faţa noastră, iar cânii au alergat după trenuleţ. E o experienţă ce nu poate fi amânată, mai ales dacă ai copii (fără limită de vârstă, desigur).
Atelier de pictură pe sticlă
Dacă ai fost vreodată prin Mărginimea Sibiului, mai ales la Sibiel, sigur ai aflat de tradiţia icoanelor pe sticlă. Iar dacă m-ai fi întrebat vreodată dacă aş fi în stare să pictez o astfel de icoană, aş fi râs de tine şi de mine. Cum ar fi însă să participi împreună cu cel mic la un atelier de pictură pe sticlă, organizat în cele mai mici detalii, de Transylvania Guide Sibiu împreună cu pictoriţa Mirela Moldor? Îţi spun eu că experienţa e una dintre cele mai surprinzătoare. Nu vei deveni pictor de icoane peste noapte, dar vei înţelege tehnica şi, la final, îţi vei admira opera neînţelegând cum a putut să iasă aşa ceva din mâna ta. Ajutorul Mirelei este nepreţuit, atât atunci când îţi pune la dispoziţie toate materialele necesare şi sfaturile tehnice, cât şi atunci când îţi încurajează creativitatea.
Prin satele de prin Mărginimea Sibiului sau de pe Valea Hârtibaciului atât tu, cât şi copilul, mai puteţi afla sau face multe lucruri interesante: aţi putea să vă plimbaţi cu barca sau cu bicicletele, aţi putea afla cum se fac şi pictează cahlele pentru sobe (Cornăţel), ce se întâmplă la o moară (Hosman), cum se face o mătură (Alţâna), cum se mulge vaca sau care erau şi sunt încă tradiţiile şi poveştile saşilor care mai trăiesc în zonă.
Dacă tot ai plecat cu copilul în vacanţă, ai grijă să îi oferi experienţe autentice, de care să se bucure şi din care să înţeleagă cât de frumoasă e ţara în care trăieşte. Cum spuneam şi în articolul precedent, “i-o ţară frumoasă în lumea mare, acolo-i casa noastră“. E nevoie de mai multă mândrie, măcar la generaţiile care vin. A oferi unui copil şansa de a-şi iubi ţara e un act la fel de responsabil ca a-i oferi masă, casă, haine şi o şcoală la care să meargă.
Text: Roxana Farca
Foto: Roxana Farca şi Alexandru Farca
Citește mai multe despre călătoriile cu copii în cartea publicată în martie 2018:
Mami, tati, uite cămilele!
Cum să supraviețuiești în călătoriile alături de copii. Sfaturi serioase pentru părinți și povești fantastice pentru copii, însoțite de ilustrațiile naive ale subsemnatei.
Detalii aici.
Acest articol a fost inspirat de infoturul “#RomâniaAutentică: Mărginimea Sibiului şi Valea Hârtibaciului” organizat de TurismMarket.com şi Transylvania Guide Sibiu, în parteneriat cu Pensiunea Casa Soarelui, agenţia de turism TrampTravel.ro, TravelWithaSmile.net şi cu sprijinul Pensiunea Apfelhaus, Pensiunea Bunica Eugenia, Ferma Școală Cornățel, Sibiu – Agnita Railway, Sibiu-Turism.ro.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
