Dintre toţi munţii din lume, Dolomiţii au fost întotdeauna favoriţii mei. Îi iubeam platonic, de la distanţa confortabilă a şoselelor montane alpine, dar nu urcasem niciodată mai sus decât urca şoseaua (ceea ce oricum e impresionant de sus, dar insuficient pentru cine vrea cu adevărat să se bucure de munte). Îi plăceam estetic vorbind - tipic feminin, aşa cum îmi place o maşină galbenă mai mult decât o maşină albastră, fără să mă gândesc la ce e sub capotă. În 2015 am hotărât totuşi să facem paşi şi să cunoaştem Munţii Dolomiţi aşa cum se cuvine. Alături de prietenii noştri, am plănuit o săptămână acolo, la început de vară. Şi ca să împăcăm atât dorinţa noastră de a merge zilnic pe munte cu trezirea interesului membrilor mai mici ai grupului, am decis să încercăm câteva trasee de via ferrata, cele care nu ridicau mari probleme de dificultate sau risc. Copiii sunt mult mai motivaţi atunci când au provocări noi şi iubesc mult mai mult căţăratul, decât mersul la pas pe o potecă. Nu a f...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.