Pe canicula asta abia dacă simți că îți mai funcționează creierul. Iar în tren, avion, barcă sau șezlong simți nevoia să mai lași lecturile profunde, complicate și dureroase, să mai destinzi mușchii feței și să te pui pe râs. De aceea astăzi îți recomand:
Trei pe două biciclete – Jerome K. Jerome
E vorba de o carte mică, de buzunar, ușor de strecurat în orice fel de geantă, amuzantă de la un capăt la altul. Acțiunea, dacă poate fi vorba de o acțiune, se învârte în jurul unei călătorii pe biciclete – trei prieteni pleacă la drum prin Germania, pe o bicicletă simplă și una tandem. Dar nu trebuie să te aștepți la un jurnal tipic de călătorie, ci la o serie de povestiri, observații sau situații care mai de care mai ironice sau mai hilare. Chiar dacă Jerome K. Jerome a trăit și scris în anii 1800-1900, iar turismul arăta puțin altfel la vremea lui, e cu atât mai interesant să observi că anumite lucruri nu s-au schimbat de-a lungul timpului. Portretul turistului, în dubioasele sale înfățișări, este minunat ilustrat, ghizii seamănă cu ceea ce întâlnim și în zilele noastre, animalele capătă uneori glas și personalitate, germanii sunt la fel de obsedați cu ordinea și disciplina, iar personajele principale își mărturisesc cu multă autoironie stângăciile. Mi-ar plăcea să văd mai multă literatură de călătorie scrisă în același ton, de către scriitorii, jurnaliștii sau bloggerii noștri. Poate ne-am lua mai puțin în serios și am face treaba asta mai bine și cu mai multă plăcere și sinceritate.
Dintre toate jocurile din lume, cel mai universal și etern popular este jocul de-a școala. Aduni șase copii și îi pui să stea pe o treaptă, în timp ce tu te plimbi încolo și-ncoace cu o carte în mână și cu o nuia în cealaltă. Ne jucăm de-a școala când suntem mici de tot, apoi când ne-am făcut fete și băieți mai mari, ne jucăm când ajungem bărbați și femei în toată firea, ne jucăm și când, slăbiți și în papuci, ne îndreptăm spre mormânt.
Nu ne pierdem niciodată interesul și nici nu ne plictisim de jocul acesta. Un singur lucru îl strică: tendința tuturor celor șase copii de a-și cere dreptul, pe rând, la carte și la nuia. Sunt sigur că motivul pentru care jurnalismul este o meserie atât de populară, în ciuda numeroaselor sale neajunsuri, este următorul: fiecare ziarist are sentimentul că el este băiatul care se plimbă încolo și-ncoace cu nuiaua în mână. Guvernul, Clasele, Masele, Societatea, Arta și Literatura sunt ceilalți șase copii care stau pe treaptă. El îi învață și îi face să fie mai buni. Trei pe două biciclete – Jerome K. Jerome
Tu ce carte ți-ai pus în bagaj pentru vacanța aceasta?
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
