Trebuie să ai mult noroc ca să ieși din situația în care m-am băgat eu singură. Cum norocul nu e garantat și nici împărțit tuturor în porții egale, m-am gândit să-ți împărtășesc pățania mea. Poate înveți tu ceva din ea, eu nu sunt ferm convinsă că nu voi repeta greșeala sau că nu sunt alte erori care pot apărea în planificarea unei vacanțe.
Pe scurt, imediat ce am aflat că s-a deschis din nou Austria pentru turism, am decis că îmi voi sărbători la Viena finalul glorios al celui de-al doilea an de facultate și ziua mea de naștere. Nu vreau să mă laud, dar note așa bune ca în facultate n-am avut nici în clasele primare. Să zicem că meritam o vacanță sau că aveam un pretext suficient de bun. Revenind la planurile noastre de plecare, am luat bilete, am rezervat un apartament și ne-am văzut de treabă, așteptând să treacă sesiunea, să treacă timpul, să putem pleca înainte să ne închidă din nou în case virusul.
Nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să verific valabilitatea actelor mele. Pașaportul știam că e expirat, plănuisem să mă ocup de el după sesiune sau după Viena. Doar la Viena se poate merge și cu buletinul, nu era nicio grabă. Sigur că da, cu condiția ca buletinul să nu expire de ziua mea, ziua aceea pe care visam să mi-o petrec pe străzile orașului și prin sălile noului muzeu Albertina Modern.
Duminica care tocmai a trecut, cu doar patru zile înainte de plecare, mi-a venit ideea să mă uit la buletin. Și am înghețat. Am crezut că nu va fi nimic de făcut și am intrat într-o stare de resemnare și abandon. De aici totul nu a mai depins de mine, cineva a călcat sigur în mult puncte-puncte. O fi de la cât strângem după Ginger.
Cel mai important a fost faptul că Alex nu a vrut să renunțe nicidecum, în ciuda informațiilor tot mai descurajatoare pe care le afla. De exemplu, pe website-ul oficial Direcția Generală de Pașapoarte, nu apare nicăieri informația că nu se mai pot emite pașapoarte temporare decât în condiții pe care eu nu aveam nicio șansă să le întrunesc (deces, sănătate, interes de serviciu). Am aflat asta întâmplător, trecând duminică pe lângă sediul din Iorga și întrebând, peste gard, un polițist suficient de amabil ca să ne răspundă. Apoi, primele locuri disponibile la programările online pentru obținerea pașaportului simplu erau abia în iulie, mult prea târziu. Părea o fundătură. Am fost totuși luni dimineață la unul dintre centre și am dat de o doamnă înțelegătoare și calmă, în ciuda nebuniei care era acolo. Ne-a ajutat să intrăm printre programări și să depunem actele. Nu ne-a promis nimeni nimic, dar să vedem, poate va fi gata până pe 1 iulie, înainte de plecare.
Dar Alex nu s-a resemnat cu atât. Mi-a pregătit actele și m-a trimis și la Serviciul evidență persoane, din nou, fără să am programare. Am stat aproape două ore în picioare și în cele din urmă am intrat. Am explicat care e situația, am lăsat o copie după biletul de avion și niște oameni cu suflet mare s-au dat probabil peste cap, acolo în culise, ca eu să am buletin nou, după doar o zi de la depunerea actelor. Termenul era de cinci zile și, la rândul lor, nu mi-au putut promite nimic. Așa cum spuneam, am avut baftă de oameni binevoitori. Nici eu nu pot garanta că oricine poate avea norocul meu, depinde de aglomerație, perioadă și mai știu eu ce alți factori.
Așa că mâine, 1 iulie, pot pleca și pe 2 iulie îmi sărbătoresc cu și mai mare entuziasm ziua de naștere în orașul meu de suflet, Viena. Nu am fost așa fericită că am buletin nou nici măcar la 18 ani.
Am recomandat în mai multe articole, de-a lungul timpului, verificarea actelor cu suficient timp înainte de călătorie. Trebuia să pățesc eu asta ca să demonstrez că orice obicei se creează greu și se uită repede. Ceea ce nu doresc nimănui, cu siguranță.
Așadar nu uita să-ți verifici actele. Te rog.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
