Papricas, gulas, “bereas” si lacul inghetat

Chiar daca nu am mai fost de 10 ani la munte iarna, imi aduc aminte cu drag de ultima mea excursie plina de nameti, gheata si brazi. Plecat-am vreo 14 omuleti, ca asa se mergea inainte (acum daca mai strang 4 sa mergem undeva e bine) si am facut 7 ore cu trenul pana la Baile Tusnad. Un orasel ca oricare altul de la munte: case cu turturi, aer curat, brazi si tuica fiarta. Stiati ca in Baile Tusnad, 93,46% din locuitori sunt de etnie maghiara, doar 6,13%  romani si 0,40% romi? Iar in anul 1941 era locuit de 711 maghiari si doar de 3 romani? Nici eu, dar am intrat pe Wikipedia. Abia acum inteleg de ce cu greu gaseam pe cineva sa vorbeasca romaneste bine. Eram niste rockeri convinsi asa ca am cautat o bodeguta cu tarie si “gin-gin”. Dupa o masa ce ni s-a parut tare ciudata pe vremea aia - papricas, gulas - nu auzisem de asa ceva, tot ce am mai comandat se termina in “s”(cu diacritica), crezand noi ca am invatat limba - bereas, vodcas aveau, papanasi nu....

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!