Chiar daca nu am mai fost de 10 ani la munte iarna, imi aduc aminte cu drag de ultima mea excursie plina de nameti, gheata si brazi. Plecat-am vreo 14 omuleti, ca asa se mergea inainte (acum daca mai strang 4 sa mergem undeva e bine) si am facut 7 ore cu trenul pana la Baile Tusnad. Un orasel ca oricare altul de la munte: case cu turturi, aer curat, brazi si tuica fiarta.
Stiati ca in Baile Tusnad, 93,46% din locuitori sunt de etnie maghiara, doar 6,13% romani si 0,40% romi? Iar in anul 1941 era locuit de 711 maghiari si doar de 3 romani? Nici eu, dar am intrat pe Wikipedia. Abia acum inteleg de ce cu greu gaseam pe cineva sa vorbeasca romaneste bine.
Eram niste rockeri convinsi asa ca am cautat o bodeguta cu tarie si “gin-gin”. Dupa o masa ce ni s-a parut tare ciudata pe vremea aia – papricas, gulas – nu auzisem de asa ceva, tot ce am mai comandat se termina in “s”(cu diacritica), crezand noi ca am invatat limba – bereas, vodcas aveau, papanasi nu. Am luat de pe drum niste kurtocscolacs (o nebunie, buni de buni) si ne-am indreptat spre barul de rockeri aflat pe o colina undeva. Muzica era foarte buna: Queen, Vita de Vie, Metallica si multi, multi altii. Un singur impediment avea, vocile lui Freddie, Despot sau Hetfield erau in maghiara. Da, un deliciu pentru multi, un chin pentru noi atunci. Am plecat oripilati de versurile care nu ne mai ziceau nimic, spre caminul fara stele unde eram cazati. Era atat de ieftina cazarea ca ne-am propus sa nu o punem in calculul unui buget al unei eventuale reintoarceri.
Neinfricatii de noi am plecat a doua zi spre Lacul Sfanta Ana aflat la 946 metri altitudine, singurul lac de origine vulcanica de la noi, de fapt unicat in Europa Centrala si de Est. Galeria de brazi de pe platforma din varful muntelui isi merita tot chinul urcusului. Apoi se ajunge la o cabana, un fel de popas inainte de a cobori pana la lac. Ca vrei sa faci doar un omulet de zapada, ca-ti place tuica si vinul fiert si acum ai un motiv sa te “infrupti” (de parca ai avea nevoie de unul) sau pur si simplu esti un impatimit al sporturilor de iarna (sky, snowboard, sanius, punga sau capacul de WC) aici le poti face pe toate. Cu sania pana la Sfanta Ana e usor si cat se poate de placut, dar la urcat e un calvar.
Lacul era inghetat, iar pentru cei care cred ca pot pescui la copca, trebuie sa spun ca nu exista nicio vietate in lac. Motivul este simplu: in apa nu exista oxigen, iar degajarile de bioxid de carbon reduc drastic capacitatea trofica (tot ce inseamna nutritie-hrana). Am inotat pe gheata pana la jumatatea lacului si ne-am oprit. Aici este punctul zero, aici trebuie sa stai, sa admiri, sa tipi, sa auzi ecoul. Au meritat din plin acele cateva minute, sa fi fost 10, sa fi fost 20 – nu stiu – ca ne grabeam sa nu se insereze, mai aveam de urcat si coborat pana acasa. Furati de peisaj, am intarziat si ne-a prins noaptea. Am coborat pe o tenebra de nedescris. Ne-am inarmat cu doua-trei bate, ne tineam de ele ca sa nu ne pierdem de grup prin vreo prapastie sau vreo vizuina de urs. In sir indian, dupa ce ne-am ratacit, am reusit sa ajungem undeva la marginea statiunii. Da, am invins muntele!
Chiar daca muzica nu ne-a placut, mancarea a fost ciudata, paturile erau tari, ne-am ratacit, am pierdut 14 ore dus-intors, stiu doar atat: de 10 ani tot ma gandesc sa ajung din nou. Daca eu cred ca experienta lacului Sfanta Ana este motivul pentru care m-as intoarce, imprejurimile locului merita toata atentia. Capela romano-catolica de langa lac, atat de laudata de localnici, monumente ale naturii (Poiana Narciselor), cetati datand din secolul XVI (medievala, taraneasca), castele, muzee, cel mai mare baraj natural din Romania – Lacul Rosu. Si sa nu uitam ca in primul rand este o statiune balneo climaterica: masaje, bai cu plante, bai cu dioxid de carbon, cure cu ape minerale.
Tot ce inseamna Baile Tusnad si lacul Sfanta Ana are alta culoare in alt anotimp. Vino si tu! Poate-i gasesti alta nuanta!
Impresii scrise de: Gabi Serea
Perioada calatoriei: 1999
Articole similare: Surpriza de sambata
Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!