Rocamadour – fascinaţie şi mister

Este oare numele unui prinţ dintr-o ţară exotică sau un cuvânt magic, deschizător de peşteri pline de comori? Denumirea aceasta, cântată parcă, m-a chemat şi pentru a afla ce reprezintă, am plecat din Tolouse spre nord, în direcţia Limoges. Am trecut pe lângă crânguri, lanuri, iar panourile de pe marginea autostrăzii trimiteau spre castele, capele, bazilici, peşteri, prăpăstii, ape pe care se putea naviga în canoe. Am trecut peste viaductul Dordogne şi, din cauza vitezei şi neatenţiei, am ratat intrarea spre Rocamadour prin Saint Cerin. Degeaba am sperat că vom mai găsi un indicator spre acestă direcţie. Ca să nu ne îndepărtăm prea tare am ieşit din autoroute rătăcind prin sate frumoase şi bogate unde se vindea celebrul pate de foie gras. Tot întrebând despre Rocamadour cu feţele noastre confuze şi obosite, am stârnit mila unei doamne care ne-a indicat că trebuie să trecem prin Martel şi Gramat. Noi, prezentând un desăvârşit aer de Habarnam, i-am înmuiat...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.