Slovenia – o ţară în trei zile (3)

După plimbarea prin capitala încinsă, căldura ne-a mânat din nou spre munţi, mai exact spre Kranjska Gora, o elegantă şi dotată staţiune de schi. Sa făcea târziu şi era riscant să nu ne putem alege unde să dormim aşa că am intrat în Mojstrana şi de la Informaţii am fost îndrumaţi la o vilă din Dovje, foarte aproape, pe o colină. Ne-a primit o doamnă în vârstă şi un mare câine bej, neagresiv, care lătra demonstrativ, numai ca să anunţe venirea cuiva. Din balcon peisajul era mirific! Sunetul blând  şi armonios al unor clopote umpleau valea verde cu iarbă tunsă, deasă că peria, traversată de şoseaua iluminată pe care circulau tractoraşe ce aduceau iarbă cosită în gospodarii cu tot cu mirosul ei unic; deasupra văii, o spinare lungă verde închis – deal împădurit adică; desupra ei, muntele cu colţuri gri şi mov. Bijuteria nopţii liniştite în frumosul sat era biserica mică, albă, scăldată în lumină, noaptea, în mijlocul pajiştii. Iar aerul… el însuşi era o cină! El întregea şi aducea momentul la o perfecţiune ce am trăit-o numai la Hallstatt şi Rocamadour – seri de linişte înmiresmată cu tablouri de neuitat în faţă.

Dimineaţa, ceea ce am văzut m-a trimis cu mulţi ani în urmă, când citeam în scrieri romantice descrieri de genul ” Degetele roz ale aurorei deschideau porţile cerului ” şi îmi spuneam: ce dulcegării! În zori, la Dovje, m-am aflat în plin text romantic: pentru scurt timp nuanţe roz s-au au fugărit pe culmile garnisite cu pâclă gri alburie; în câteva ore decorul a schimbat valuri peste valuri de nuanţe delicate, trandafirii.

De la 31 de grade în Ljubliana am trecut la o răcoare binefăcătoare aşa că am schimbat şi noi hainele, ceva mai groase ca valurile. Kranjska Gora ne aştepta în parcul naţional Triglav. Împreună cu Planica şi Pokljuka staţiunea este cunoscută pentru competiţiile sporturilor de iarnă dar şi pentru plimbări, golf, alpinism, ciclism, echitaţie, paraşutism, pescuit. Magazin cu de toate, hoteluri cu multe stele (bănuiam eu!), unele cu piscine acoperite, saune, jacuzzi, vile, pensiuni, cazinou. Staţiune ideală pentru familii, ea propune în decembrie întâlniri şi plimbări cu Moş Crăciun şi sania să trasă de reni.

Deasupra Informaţiilor era desenat un traseu ispititor de care nu auzisem – Vrsic pass, de la Kranjska Gora la Trenta, 50 de curbe strânse, un zigzag de toată frumuseţea! Nu eram pe motocicleta dar cândva… fusesem aşa că am pornit cu entuziasm şi nu am regretat! Au fost Alpii, ploaie, soare, prăpăstii, cabane, o interesantă capela rusă din lemn, izvoare, cârduri de motociclişti, biciclişti, maşini, autocare, privelişti grandioase, floarea de colţ înrămată pe fond negru în tablouaşe minuscule şi izvoarele vijeliosului rău Şoca pe care se practică sporturi nautice; aproape de final (sau de început dacă vii din Italia) sunt campinguri şi o puzderie de cazări compensând parcă faptul că şoseaua nu era prea bună în acea porţiune.

Ghidurile spun că este posibil să vezi Slovenia în trei zile; noi am avut la dispoziţie numai două, pline şi frumoase, urmând ca într-o bună zi să revenim, pentru a treia. Însă Slovenia merită să petreci pe  meleagurile ei mult mai mult timp.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.