Berlin – Inima frântă reînviată (1)

Când am intrat în Germania a trebuit să-mi stârpesc din minte mustaţa lui Hitler, imaginile de coşmar ale războaielor cu tancurile, soldaţii, avioanele, bombardamentele, submarinele şi torpilele lor, lagărele de concentrare, (imagini pe care le-am văzut, din fericire, numai pe micile şi marile ecrane) pentru că această ţară, în ciuda nefericirilor trăite a redevenit o mare putere economică iar din poporul ei s-au desprins Beethoven şi Bach, Kant şi Hegel, Goethe şi Schiller, Durer, Cranach cel Bătrân şi Holbein. Contactul direct, mai apoi, cu şoselele, casele pictate din sate şi oraşe, cultul pentru vegetaţie, pentru muzică, parcuri, păduri şi castele, ordinea, disciplina, punctualitatea, civilizaţia societăţii în general, m-au convins, dacă mai era nevoie, că un anumit trecut trebuie lăsat la locul lui atunci când prezentul merită toată admiraţia.

Am văzut întâi Dresda cu toate comor...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.