Slovenia – o ţară în trei zile (2)

După ce am plecat din Maribor, iniţial am avut intenţia de a coborî spre Novo Mesto (zona peşterilor) dar munţii ne-au ademenit şi am ieşit din autostradă spre Gornji Grad, prin Mojrje, Menina, pe sepentine, pe lângă râu, păduri, sate aproape austriece prin felul în care arătau casele şi gospodăriile lor, adică ordine, curăţenie, flori din belşug, lipsa gardurilor, stive de lemne impecabil aranjate la drumul mare, capele, biserici cu turle ascuţite pe culmi, culturi de bob, păşuni fără pic de buruiană, lanuri de trifoi; parfumurile verii îmbălsămau dimineaţa. La o biserică mare, izolată, am văzut automat pentru lumânări apă curentă şi unelte de grădinărit pentru îngrijirea micului cimitir de lângă ea, lăsate aşa, pentru cine are nevoie…

Gornji Grad avea o catedrală, parc, monument al eroilor, vile, linişte şi aer proaspăt; dacă apa este cea mai mare bogăţie a Croaţiei, aerul este pentru Slovenia tot cam aşa ceva, bun de exportat, sigur, pe lângă ceea ce a făcut şi continuă să facă omul. Cuvântul “obcina” denumeşte o zonă, un judeţ, poate, ca şi la noi, în vremuri vechi. Am trecut prin medievalul Karnic, pe fundal de munţi gri deschis. Şoseaua ne-a scos la Ljubljana.

Ljubljana

Situată în mijlocul ţării, pe malul apei, capitala Sloveniei are 276.000 de locuitori din care o cincime sunt studenţi. Trecutul său este extrem de zbuciumat, ca şi al ţării; locuită iniţial de iliri şi celţi, acum 5000  de ani, populată apoi de slavi (secolul VI d.H.), a cunoscut stăpânirea romană, habsburgică, franceză, italiană, germană; a fost distrusă de huni şi cutremure iar după cel de-al doilea război mondial a făcut parte din Republica Socialistă Federativa Iugoslavia.

Din 1990 Slovenia este independentă. Şi arată bine! Are oraşe şi sate civilizate, capele şi biserici iar capitalei Ljubljana nu-i lipseşte nimic: are castel (în mijloc, pe o colină verde), Universitate, Operă, Muzeu Naţional, Filarmonică, biblioteci, palate, biserici, poduri, vestigii romane, grădină şi palat, pieţe, un zgârie nor, în faţa primăriei o fântână cu sculpturi simbolizând râuri importante, ca şi la Berlin (la Rathaus) sau Roma (Piaţa Navona), hoteluri, terase, zoo, locuri interesante în apropiere.

Aşa cum Barcelona nu poate fi concepută fără Gaudi în Slovenia se spune că Ljubliana este a lui Plecnik, un mare artist şi arhitect, căruia i se datorează, pe lângă multe edificii importante, monumentalul cimitir Zale, colonada din centru, de pe malul apei, amenajarea de pieţe, promenade şi a malurilor Ljubljanikai, răul care o traversează, ecluza, grădini, podul Trnov şi Triplul Pod, biserica Sf. Mihail etc. El şi-a înfrumuseţat oraşul cu obeliscuri, piramide şi coloane.

După ce am intrat în Ljubljana, prin amabilitatea unui cetăţean (pur şi simlu ne-a condus, cu maşina lui) am găsit cele două mari parcări, subterană (2 euro/oră) şi în aer liber; aglomerat şi mişcător, oraşul la 30 de grade C, trepida. Autobuze viu colorate (cu tot cu ferestre) dădeau o notă veselă şirurilor de mijloace de locomoţie. Centrul istoric, destul de aproape de parcare, pietonal bineînţeles, aduna o populaţie de turişti în majoritate vorbitori de limba germană şi engleză. În Piaţa Prezeren, dominată de monumentul dedicat poetului naţional cu acest nume, sunt edificii baroce şi art nouveau, în culori pastelate. Am trecut peste Podul Triplu, ticsit de stâlpişori, am depăşit zona coloanelor, acum piaţă de suveniruri, spre celelalte poduri; ne-a întâmpinat un grup statuar emoţionant: Adam şi Eva izgoniţi din rai, încărcaţi şi urâţiţi de noroiul păcatului; disperarea de pe feţele lor venea parcă din arta realist crudă uneori a Evului Mediu. În spatele lor, pe primul pod cu o fâşie transparenta în partea stânga prin care se vedea râul, artă modernă cu tema morţii sau trecerii distructive a timpului – cranii, corpuri parţial degradate, venea să completeze tragedia primilor oameni care şi-au pierdut nemurirea.

Al treilea pod, al dragonilor, devenit o emblemă a oraşului, nu era prea înspăimântător; patru creaturi verzi cu cozile descolăcite, stând hopa, sfidau lumea înconjurătoare de la înălţime, cu gurile deschise; păreau mai degrabă şerpi în autoapărare sau pisici furioase (dragonul din Klagenfurt de exemplu, greoi, este mult mai impunător şi fioros totodată). Se spune ce atingerea cozii unui dragon aduce noroc. Prezenţa lor se datorează legendei conform căreia Iason, căutătorul lânii de aur, urmărit de argonauţi, ar fi intrat pe râul Ljubljanika şi s-ar fi luptat cu un dragon.

Traversând colorata piaţă de legume şi fructe am ajuns la primărie, în faţa căreia este grupul statuar al râurilor Sloveniei. În apropiere este catedrala pe a cărui portal se afla o reprezentare originală a continuităţii, o suită de portrete ale episcopilor sloveni. Centrul poate fi vizitat cu uşurinţă pe jos . Pentru castel se poate lua trenuleţul, din faţa primăriei. Menţionat în secolul al XI-Iea acesta a fost sediul autorităţii provinciale, garnizoană şi închisoare; renovat, în prezent el adăposteşte Muzeul Regional, două  săli pentru căsătorii, o capelă, săli pentru spectacole, expoziţii sau recepţii, o cafenea. Lângă el este un monument dedicat revoltelor ţărăneşti. De la înălţime se arata priveliştea panoramică a oraşului care este o capitală europeană deşi dimensiunile sale nu o mărturisesc. Aici mărimea nu contează. Datorită unei tradiţii îndelungate a schimburilor culturale cu ţările europene, în Ljubljana au loc anual foarte multe evenimente culturale internaţionale.

va urma…

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.