Olanda într-o zi şi două jumătăţi (2)

Vă povesteam în articolul anterior despre vizita la Haarlem şi decizia de a vedea Olanda, cu trenul, în 24 de ore!

Era duminică. Leyde / Leiden, cel mai vechi şi mai renumit oraş universitar din Olanda, nu se trezise încă; palatele mai spaţioase şi mai sobre că la Amsterdam se oglindeau în apele Rinului. Era răcoare, verde proaspăt, biciclete parcate în multe feluri şi multe locuri.

Moara Şoimului era închisă, autoportretul lui Rembrandt (născut aici) surâdea în ferestrele şcolii de pictură unde şi-a început studiile. Primăria, construită în stil renascentist, impunea respect, grădina botanică, una dintre cele mai vechi din lume îşi deschidea porţile; anticariatele, librăriile, cafenelele se bucurau de o linişte de sărbătoare.

După atmosfera patriarhală a bătrânului Leiden, Haga ne-a şocat prin arhitectura să monumentală foarte modernă (blocuri de birouri) cu avântate construcţii aruncate spre cer. Capitală politică a Olandei, sediul guvernului, reşedinţă a reginei, aici se întâlnesc tradiţia şi inovaţia; ambasade şi consulate, Palatul Păcii, Curtea Internaţională de Justiţie, hoteluri, magazine, concepute fie în stil renscentist, fie Art Nouveau, sunt elegante şi impunătoare. Sediul parlamentului (complexul de palate Binnenhof) era un loc de trecere nepăzit; am mers prin vasta sa curte spre Mauritshuis, muzeu în care m-am întâlnit cu Rembrandt, Vermeer şi alţi renumiţi pictori olandezi despre care am scris altădată.

Trenul ne-a dus mai departe, la Delft, oraşul renumitei ceramici albastre (articolele originale marcate cu litera D se găsesc în Muntplein 12, Royal Delft) şi al lui Vermeer. Aici ne-am întors într-o atmosferă pitoreasca şi poetică. În Markt, marea piaţă, primăria străveche, cu ornamente roşii şi aurii; vizavi, Nieuwe Kerk (Biserica Nouă – secolul XV) înaltă şi subţire, adăposteşte mausoleul lui Wilhem Taciturnul (întunecat şi splendid), fondatorul Olandei. De jur împrejurul pieţei, terase şi magazine de faianţă, hale, Waag – centrul de cântărire al mărfurilor, un castel princiar, fac din acest loc un valoros centru istoric şi cultural.

Rotterdam, oraşul natal al lui Erasmus, ne-a întâmpinat cu uluitoare şi îndrăzneţe construcţii: bombardat intens în ultimul război mondial, metropola a renăscut din cenuşă dar nu că Drezda, Berlinul sau Varşovia, după vechile planuri; el s-a reinventat conform tendinţelor, cerinţelor şi curentelor specifice secolului XX. Oraşul dispune de cel mai mare port al Europei, de două gări, tuneluri la adâncime, pentru facilitarea circulaţiei şi mărfurilor… Pare pare ridicat pe teren virgin, fără istorie. El are o singură clădire medievală (renovată) Sint-Laurenskerk. Rotterdamul este năucitor; o populaţie numeroasă mişună, se construieşte mereu câte ceva, este aglomeraţie, căldură, trepidaţie.

Fiecare oraş ar fi meritat o şedere de cel puţin o zi, am recunoscut noi în tren, la întoarcere spre ” casă” (Amsterdam şi în final Bussum Zuid). Trenul arată minunat, pe măsuţele sale pliante tineri navetişti lucrau la laptopuri.

Întotdeauna, în excursii, noaptea, când închid ochii, îmi amintesc de primul lucru pe care ni l-am cumpărat când ne-am căsătorit: un acvariu cu tot cu peşti. Ne uităm seara la el, ţinea loc de televizor (la care nu prea aveai ce vedea pe atunci) iar când puneam capul pe pernă, sub pleoape mi se plimbau mult timp peştii coloraţi. În excursii, deci, secvenţele pe care le înregistrez în decursul unei zile, mi se plimbă în cârduri ca acei peştişori de demult. Ei bine, după această zi, sub pleoape mi-au înotat imagini-balenă pe care abia dacă le puteam stăpâni ca să le forţez să intre în căsuţele memoriei.

A doua zi am plecat din Olanda, nu fără a petrece câteva ore în Utrech, oraş vechi; canale, alei înguste, plimbări cu barcă sau caleasca, poduri, debarcadere de cărămidă, foste pivniţe boltite transformate în restaurante, teatre, biserici, foste mănăstiri transformate în muzee, Domtoren (turnul catedralei) şi o dimineaţă blândă, însorită, au alcătuit toate împreună cântecul de rămas bun adresat Olandei.

Peste Olanda au trecut romani, vikingi, spanioli, francezi, nemţi; a fost un mare imperiu, a cunoscut războaie şi inundaţii catastrofale. Curajul, inteligenta, ingeniozitatea au ajutat acest popor să învingă greutăţile şi să prospere. Elemente specifice arhitecturii olandeze au călătorit în toată lumea: le-am găsit, firesc, în Belgia, dar şi în Polonia (Gdansk) Germania (Hameln – casa din care a plecat flautistul urmat de toţi copiii din oraş, fermecaţi de cântecul său), Cehia (Piltzen), Franţa (Metz) dar nicăieri culorile şi ornamentele abstracte de pe case şi palate, într-o mare diversitate, nu strălucesc mai armonios că în oraşele şi satele Olandei. Iar lalelele (iniţial aduse din Turcia) cultivate intens de olandezi au ajuns în toată Europa; chiar şi în grădina noastră, primăvara, înfloreşte o fărâmă de Olanda.


Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.