Olanda într-o zi şi două jumătăţi (1)

Olanda într-o zi şi două jumătăţi (1)

Cu toată aglomeraţia din Amsterdam, obositoare oarecum, nu mă mai săturam de privit în jur; ştiam însa că acest oraş nu însemna Olanda, ci numai o faţă a ei, aşa că am vrut să văd mai mult.

Într-o după amiază ne-am urcat în tren şi am poposit la Haarlem, oraşul natal al pictorului Frans Hals. Începând cu gara Art Nouveau, împodobită cu faianţă pictată, vechiul oraş, un A’Damm (Amsterdam) mai mic şi mult mai liniştit, desprins parcă din picturile olandeze, se desfăşura pe lângă râul Spaarne. Apa limpede, cristalină, umbra, liniştea şi sentimentul de ocrotire a naturii şi vieţuitoarelor ei au făcut ca pe malul răului, să locuiască o familie de raţe sălbatice. În cuib erau ouă şi bobocei, iar mamei i s-a părut suspect că ne-am oprit să o admirăm iar, când am fotografiat-o, răţoiul tată a considerat că îi încalc intimitatea şi a apărut de undeva ca să îşi apere familia şi să se lupte cu paparazzi.

Ne-am văzut aşadar de drum, ca să nu supărăm pe nimeni, pe Damstraat, spre Grote Markt, în centrul căreia domina uriaşa şi sobra St Bavokerk, catedrala protestantă căptuşită la bază, pe o latură, cu un şir de clădiri joase, acum galerii de artă (printr-una chiar este intrarea în biserică) şi pe alta, cu câteva frumoase case din secolul al XVII-lea. Interiorul era copleşitor, cu bolţi îmbrăcate în lemn (baghete măiestrit îmbinate) sau decorate cu motive florale, sprijinite pe stâlpii groşi pe care erau pictate covoare; trei corăbii cu pânze pluteau suspendate în aer amintind de gloriosul comerţ din Secolul de Aur, orga Muller la care au cântat Mozart, Liszt şi Handel tăcea, ascultând concertul gratuit ce avea loc, la o orgă mai mică.

În piaţă statuia lui Laurent Cover (sec.XV), inventator al tiparului din Ţările de Jos privea mulţimea în mişcare pe lângă tarabe ordonate, pline cu tot felul de bunătăţi, brânzeturile (cele mai căutate – Gouda şi Edam) ocupând un loc privilegiat. Şi pe străduţele învecinate mirosuri îmbietoare ne trăgeau de nas.

Primăria, hala, casele, catedrala, muzeele (Frans Hals şi Teylers), lumea calmă, destinsă, pavajele din cărămidă cu o potecuţă marcată pe centru, pentru o persoană numai, pieton adică, restul trotuarului fiind destinat bicicletelor, catedrala catolică, un ciorchine de componente cilindrice cu acoperişuri conice, ne-au transmis toate o stare de viaţă tihnită, aşezată într-un tipar bun pentru mult timp.

Ingenioşii şi harnicii olandezi au inventat nu numai mijloace moderne de înaltă performanţă pentru a ţine apele la locul lor; ei s-au gândit şi la cei care le vizitează ţara – am aflat în gara de la Amsterdam că există posibilitatea de a merge cu trenul, timp de 24 de ore, oriunde în Olanda, cu un tichet de 34 de euro, două persoane. Aveam hărţile oraşelor importante, studiate deja, cu marcarea color a traseelor spre ceea ce ne interesa aşa că, după Haarlem, ne-am încumetat a doua zi la o goană de neuitat.

Citeşte mai departe, în partea a doua, cum a fost.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.