Copilărie pusă la păstrare în München şi Praga (1)

Ştim cu toţii că a-ţi dori ce nu (mai) poţi avea face parte din natura umană. Şi dacă nu cumva mă înşel, cel mai adesea principiul ăsta îşi găseşte aplicare în privinţa vârstelor. Nici nu ne înălţăm bine mai mult de-o şchioapă că şi începem să tragem cu ochiul la fardurile, rochiile şi bijuteriile mamei ori ne gândim cu jind că abia aşteptăm să ne dea şi nouă în fine tuleiele pentru a putea bea în mod oficial prima bere la pescuit cu tata. Ne necăjim, noi fetele, că vreun El cu alură  şi aere de om matur nu ne bagă în seamă pentru că suntem, vezi bine, atât de mititele încât nici pe vârfuri n-am ajunge să împărţim acelaşi aer preţios cu Dumnealui, consolându-ne apoi la gândul (mai matur decât ce le trece domnilor prin cap la vârsta cu pricina) că lasă, o să vină ea ziua când îi va ţipa şi lui buza după vreo domnişoară mai coaptă, însă ea îl va alunga fără milă facându-l să-şi încleşteze pumnii de ciudă că nu poate concura cu domnul grizonant căruia ea îi...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ioana este filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărţi, călătorii şi limbi străine. Călătoreşte serios de acum vreo 5-6 ani, timp în care a văzut deja peste 130 de oraşe în 25 de ţări din Europa, America şi Asia. Îi place să ia pulsul locurilor vizitate participând la spectacole şi festivaluri specifice şi căutând oraşele mici care păstrează cel mai bine spiritul locului. Iubeşte pescuitul, teatrul, skiul şi înotul. Consideră că investiţiile ei cele mai de preţ sunt amintirile, iar călătoriilor le datorează unele dintre cele mai frumoase amintiri.