Vechiul Castel ascuns de la Liteni

Pe la poalele Munţilor Apuseni, ascunsă de dealuri, păzită de stânci, deasupra unei văi împădurite, pe o culme abruptă, se află ruinele Cetăţii Lita. Această fortificaţie adaptată terenului datează din secolul XIV şi este marcată de o istorie zbuciumată, nelipsită de atacuri. A schimbat numeroşi proprietari, boieri sau nobili ai zonei ori rude ale domnitorilor timpului, fiecare modificând câte ceva.

Drumul către cetate nu este foarte uşor de găsit. Nu există indicatoare în localitatea Liteni, cea în care trebuie ajuns înainte de toate. Însă localnicii ne-au îndrumat foarte bine, astfel încât am ieşit cu maşina în spatele caselor şi apoi am continuat cu o plimbare liniştită printre dealurile abia înverzite în acest început de primăvară.

După ce treci de culmea unui deal, peisajul se schimbă şi în scurt timp zăreşti în depărtare ruinele. Apoi ele iar se pierd privirii, şi iar apar şi tot aşa. Sunt ascunse bine şi apărate de cele câteva turnuri pe care le-a creat natura de jur împrejur, stânci ascuţite, mai mici sau mai mari, dispuse pe tot dealul. Parcă îmi pot imagina soldaţii care vegheau tot ţinutul de pe vârful acestor faleze. În zilele noastre, majoritatea au fost echipate cu trasee de escaladă, aceasta fiind încă o destinaţie deosebită pentru practicarea acestui sport.

Apropiindu-ne vedem urmele vechiului bastion ce apăra cetatea, alături de căteva ziduri rotunjite, măcinate de vreme. O mică potecuţă ne urcă mai aproape. Intrăm printr-o gaură în perete. Mai demult accesul se făcea printr-un turn, pe o scară, toate acestea fiind acum aproape şterse. Am reuşit să deosebim cele două nivele pe care au fost construite Cetatea de Jos şi Cetatea de Sus, cele două urmărind fidel terenul îngust şi abrupt. Întreaga latură vestică se află deasupra unei stânci. Deci, o bună parte din apărare era deja rezolvată de natură. Am observat şi urmele unui puţ, tocmai în partea superioară, acum astupat cu pietre. Oare chiar avea apă acolo, la înălţime, printre atâta piatră? Sau poate era doar o altă cale de acces către magaziile subterane care adăposteau armament şi cine ştie ce alte bogăţii? Oricum, istoria a înregistrat o mare explozie în aceste cămări în timpul unui atac din 1562, care a dus la distrugerea unei bune părţi a cetăţii. Se mai ştie că cetatea a fost refăcută şi locuită timp de un secol după, dar nu se ştie foarte bine când sau de ce a fost abandonată.

Cetatea Lita este considerată a fi printre cele mai pitoreşti din Transilvania. În hărţile de pe vremuri apare cu numele de Vechiul Castel. Mi se pare o denumire romantică ce descrie mai bine decât mine ce se ascunde acolo, în spatele dealurilor şi pădurilor, un loc plin de mister, uitat de timp. Am zăcut o clipă sus, pe terasele de calcar şlefuit şi am visat la domniţele care se plimbau printre ziduri, la flăcăii ce le curtau, la tunele secrete şi bătălii grele…

Articole similare:

Fortificaţiile din Ţara Bârsei: Prejmer

Fortificaţiile din Ţata Bârsei: Hărman

Legende învăluite în ceaţă la Cetatea Poenari

 

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.